MONITOR CULTURAL * on-line

~Florentin Smarandache: „Lecţii pentru profesori şi fuziunea cu… istoria!“

Lecţii pentru profesori şi fuziunea cu… istoria!

 

Cum paradoxurile sunt prezente oricând în viaţa cotidiană, ele nu m-au ocolit nici în oraşul Rome, din statul federal New York: am predat „lecţii” pentru… profesori universitari şi am făcut fuziunea datelor din… istoria statului federal New York!

 

„Lecţii” pentru… profesori!

 

29.06.2009

Am prezentat la Air Force Research Laboratory (Laboratorul de Cercetări al Aviaţiei Militare, prescurtat AFRL) din Rome, 74 de slides (clişee, imagini digitale proiectate pe ecran) despre „Teoria Dezert-Smarandache” (TDSm), secţiunea de fuziune/tracking (urmărirea traiectoriei aeriene).

Au asistat şi şefii: Mark Alford, Daniel Daskievich, plus John Salerno, specialistul în fuziune de nivel înalt.

Expunerea mea a durat două ore şi jumătate. Oamenii au fost interesaţi, au pus multe întrebări…

*

Privesc la televizor pe canalele 57 (Istorie), 31 (Planeta animalelor), 28 (ştirile la CNN), 38 (întâmplări poliţiste reale), 21 (filme). În timpul reclamelor TV, pun sonorul pe mut şi completez/adaug idei noi privind studiul şi lucrul la laborator.

Singurul cu care mai vorbesc este carnetul în care-mi scriu jurnalul. De fapt, mă confesez mie însumi!

01.07.2009

Sunt în Griffiss Institute, aflat ca şi AFRL în acelaşi Parc Tehnologic şi de Afaceri din oraşul Rome. E frig în sală, ar fi trebuit să-mi iau pulovărul de la birou.

Am făcut o prezentare a TDSm, în faţa altor profesori şi studenţi veniţi să lucreze, ca şi mine, temporar în laboratoarele de cercetare de aici.

03.07.2009

Fără maşină, parcă sunt handicapat – nu mă pot deplasa la cumpărături, mi-e greu să vin pe jos cu plase şi genţi.

 

Vizită la Fortul Stanwix din Rome

 

Am vizitat Fortul Stanwix din statul federal New York, declarat Monument Naţional, aşa că pot spune în glumă că, în timpul liber, am făcut fuziunea cu istoria statului federal New York.

În urma războiului împotriva francezilor (1754-1763), pentru a controla ruta est-vest care lega Oceanul Atlantic de Marile Lacuri, generalul britanic John Stanwix a ordonat construirea în anul 1758 a fortului care îi va purta numele. Victorioşi, britanicii au preluat tot teritoriul aflat la est de fluviul Mississippi. Dar indienii erau nemulţumiţi de pierderea continuă a pământurilor lor, pe care le ocupau englezii.

Răscoala lui Pontiac obţine, în anul 1763, o Proclamaţie Regală care interzicea înfiinţarea de aşezări englezeşti la vest de Munţii Apalaşi.

Istoria fortului nu îmi pare a fi atât de glorioasă, dar aici au fost semnate două tratate de pace americane cu „Confederaţia celor Şase Naţiuni” (a triburilor indiene Cayuga, Seneca, Onondaga, Oneida, Mohawk şi Tuscarora): în 1768, semnat de liderii Coloniilor Engleze, şi în 1784, semnat de liderii SUA.

În timpul Războiului de Independenţă al SUA (1775-1783), britanicii au abandonat în 1776 Fortul Stanwix, care a devenit pentru Armata Continentală a americanilor rebeli o garnizoană importantă în controlul drumului către Canada, colonie engleză. Colonelul Elyas Dayton, comandantul Regimentului 3 din New Jersey, primul care a avut garnizoană americană aici, a schimbat numele englezesc al fortului, denumindu-l Fortul Schuyler, în onoarea generalului american Philip Schuyler (1733-1804). În vara anului 1777, forţe britanice venite din Canada, sprijinite de unele triburi de indieni şi de americani loialişti au asediat timp de 21 de zile fortul, care a fost salvat de o bătălie purtată la 11 km de acesta, la Oriskany, de către forţele americane venite în ajutor. Acestea au căzut în ambuscadă şi au pierdut peste 500 din efectivul lor de 800 de oameni, cam 65%, într-un măcel oribil, dar lupta a fost atât de dură încât indienii (care se aflau în ambele tabere, într-o luptă fratricidă) au părăsit câmpul de luptă, iar britanicii s-au întors în Canada. Garnizoana asediată în Fortul Schuyler a avut însă pierderi minime: 4 morţi şi 21 de răniţi. În anul 1778, loialiştii şi indienii aliaţi englezilor au efectuat raiduri fulger în zonă, fără ca garnizoana fortului să le poată contracara. În 1779, o parte din garnizoană a participat la Expediţia Vestică, în care s-au distrus principalele sate ale tribului Onondaga, aliat cu englezii. În primăvara anului 1781, ploi puternice şi un incendiu au distrus mare parte din fortificaţiile şi din barăcile, care, din lipsă de resurse, nu au putut fi reconstruite şi fortul a fost abandonat (în 1784, tratatul a fost semnat în ruinele fortului).

 

FLORENTIN SMARANDACHE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s