MONITOR CULTURAL * on-line

~Angela Monica Jucan: „Ei cei ce văd deşertăciuni şi profeţesc minciuni“

A trecut anul 2000, a trecut şi 2001. Trăim. Am şi uitat că se zvonise, pentru atunci, sfârşitul lumii. Se încheie, curând, primul deceniu al mileniului al treilea – cu noi, cu tot (poate).

După ce a fost dat ca sigur şi anul 2011, ca punct lumesc terminus, prorocii moderni au constatat că, da, semne apocaliptice ar fi, dar nu suficiente şi nu destul de dezlănţuite pentru a spune deja „Gata! Acum!”

Nu e bine. Ne îndreptăm spre şi mai rău. Dar mai putem. Se poate încă mult mai rău.

Lumea asta – au întors-o prorocii de azi – se termină cu anul 2011, dar după ce anul se va fi consumat. Deci, ajungem şi în 2012. Apoi, s-a dat şi o dată precisă (n-am reţinut-o) extrasă dintr-un calendar maya. Parcă prin decembrie – deci prorocii au dat răgaz de încă un an.

Dar dacă vom trece cu bine şi de 2012? – Păi, să vedeţi, sfârşitul lumii poate că nu va fi chiar un sfârşit. Şi poate că deja a şi început. Vom trăi în continuare, dar vom fi alţi oameni. Va fi mai mult un sfârşit de mentalitate. Numai că vom trece prin trei zile şi trei nopţi (ca-n poveşti) purificatoare – toate în beznă şi în care, afară, va fi prăpăd, iar noi, ca să scăpăm, va trebui să stăm încuiaţi în casă şi nici pe geam să nu ne uităm. – Da’ de unde – zice altul – cu certitudine, vom petrece sfârşitul lumii dormind şi ne vom trezi cu totul schimbaţi. Dar dacă vreunul din noi se va trezi tot cum era la culcare? – A, nicio problemă. Se prea poate ca unii să nu ne dăm seama de la început de schimbare. Dar ea se va fi produs şi percepţia noastră asupra noastră se va regla pe parcurs.

Şi-apoi, sfârşitul lumii este aşa: că, de fapt, nu ştim nimic despre el. Până în 2011, se vede tot, dar, din 2012, vizualizarea nu se mai poate face. Totuşi, noi, vizionarii, interpretăm corect: că nebuloasa aceea din imaginea care ne/nu ne apare indică un nu ştim ce având semnificaţia dispariţiei relaţiilor electronice, a banilor şi, după ei, a băncilor şi a altor verigi ale legăturilor economice.

Viaţa va fi, dacă-nţeleg bine, fourieristă.

Osia pământului se va inversa fără să se dezghioace planeta (norocul nostru că nu-i o tijă concretă). Doar cutremure multe şi puternice vor fi, tornade în regiuni până acum liniştite sub aspect atmosferic, uragane grandioase şi alte stihii din familia vântului turbat.

Uitaţi oameni – de o oarecare popularitate, în tinereţile lor – revin sub luminile rampei interesului public, ca mari vizionari. Aşa este o relativ cunoscută, prin anii ’70, cântăreaţă de pe la noi, astăzi purtătoare a unui nume american, care, pentru obţinerea unei mai mari notorietăţi, se dă, aşa, deodată, nepoată în linie dreaptă a lui Octavian Goga. Pentru a nu da bătăi de cap celor care s-ar putea întreba de ce „numele de fată” al respectivei n-a fost Goga, ea se grăbeşte să precizeze că e vorba de bunicul matern (cu care întreţine chiar o relaţie spiritistă). Nu „i se vede”, însă, doamnei C. H., născută M., că Octavian Goga n-a avut copii, necum nepoţi, iar ca vârstă, dacă ar fi fost să fie, i-ar putea fi doamnei H., în cel mai bun caz străbunic, Goga fiind născut în 1881. Şi ce coincidenţă rentabilă ar fi să se întâmple sfârşitul lumii (cel din 2011) la 130 de ani de la naşterea poetului. Că, poate, ex-cântăreaţa nu apucă rotunjirea mai impresionantă a cifrei de aniversare a lui Goga, la 150 de ani.

Şarlatanie? Delir de grandoare?

Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii” (Matei 24, 28).

Semnele sfârşitului lumii se înmulţesc. Se vede şi fără profeţi. Dar nu ar trebui să tindem spre descoperirea stârvului, ci spre a renaşterii.

Când mlădiţa lui [a smochinului] devine fragedă şi odrăsleşte frunze, ştiţi că vara e aproape; tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe toate acestea, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi” (Matei 24, 32-33).

Mda. Goga n-a avut copii…

Şi aceeaşi „clarvăzătoare” conversează şi cu spiritul Mădălinei Manole, imediat după moartea ei…

Sunt unii care „văd deşertăciuni şi profeţesc minciuni” (Iezechiel 22, 28) … „Aşa că Mi-am vărsat urgia peste ei în aprinderea mâniei Mele, ca să-i nimicesc. Purtările lor în capetele lor le-am aruncat, zice Domnul Domn” (Iezechiel 22, 31)…

ANGELA MONICA JUCAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s