MONITOR CULTURAL * on-line

~Eliza Ruse: „Comemorare Ioan Slavici la 85 ani de la moarte“

Vineri, 19.11.2010, a avut loc la sediul Fundaţiei pentru cultură şi Învăţământ IOAN SLAVICI un simpozion comemorativ: Ioan Slavici la 85 de ani de la moarte. Tot cu acest prilej cei prezenţi au avut ocazia să răsfoiască o nouă ediţie a Jurnalului Eleonorei Slavici, soţia scriitorului.

La eveniment au participat elevi, cadre didactice de la liceu şi universitate, dar şi invitaţi de suflet de la Măgurele şi Arad. Domnii profesori Dumitru Mnerie şi Titus Slavici au vorbit despre importanţa promovării personalităţii scriitorului mai ales că unele idei pe care le-a expus şi în care a crezut întreaga sa viaţă sunt actuale şi necesare ţării noastre. Ioan Slavici vorbea despre necesitatea raportării la politica dusă în vestul Europei şi chiar acceptarea unor alianţe cu ţări din această zonă geografică. Aceeaşi viziune este promovată în România zilelor noastre.

Doamna Corina Anca Simion de la Insitutul Horia Hulubei şi Fundaţia de fizică şi cultură din Măgurele ne-a prezentat un remarcabil studiu despre viaţa familiilor Slavici şi Oteteleşanu din perioada 1848-1876. Prelegerea a fost însoţită de un film care prezenta starea degradantă în care a ajuns Castelul Oteteleşanu şi grădina din jur, care a avut o perioadă de maximă înflorire între 1894-1908 când atât scriitorul cât şi soţia sa s-au implicat în coordonarea Institutului şi a Şcolii de fete de pe moşia Oteteleşanu.

 

Această ediţie a jurnalului a fost editată de către Fundaţia pentru Cultură şi Învăţământ IOAN SLAVICI din dorinţa promovării unei imagini reale a scriitorului, dar şi a relaţiei pe care a avut-o cu soţia sa în cei peste 40 de ani de convieţuire. Faţă de prima apariţie a textului îngrijită de Iosif Pervain şi Virgil Vintilescu şi publicată în 1969, ediţia din 2010 conţine o fişă biobliografică a Eleonorei Slavici. Jurnalul reprezintă un document important care întregeşte datele despre viaţa lui Ioan Slavici, dar şi despre activitatea sa profesională.

 

ELIZA RUSE

_______________

 

Eleonora Slavici, Jurnal, ed. I, text îngrijit de Iosif Pervain şi Virgil Vintilescu, consideraţii introductive de Iosif Pervain, Comitetul pentru Cultură şi Artă a Municipiului Timişoara, Biblioteca Municipală, 1969; reeditat, text îngrijit de Eliza Ruse, Editura Fundaţiei pentru Cultură şi Învăţămînt IOAN SLAVICI, Timişoara, 2010.

 

Cartea conţine numeroase pagini inedite despre personalitatea scriitorului Ioan Slavici aşa cum a fost perceput de către soţia sa, Eleonora. Scopul acestor rânduri este subliniat chiar de autoare: „Scriu pentru c-am fost soţia unui luptător cu convingeri statornice, precum şi a unui scriitor căruia, după moarte, i se deschide de urmaşi, din cartea vieţii, foaie de foaie; şi pentru că nu toţi conti[m]-poranii sunt de bunăcredinţă ar fi neomenos ca eu, care am trăit cu el într-o căsnicie de aproape 40 de ani, să nu-l arăt aşa cum îi era firea.” (Prefaţă)

Apelând la cuvinte simple, stil sobru şi exprimare cursivă Eleonora Slavici „decupează” din cei aproape 40 de ani petrecuţi împreună evenimente importante care  să justifice comportamentul, gîndirea şi opţiunile marelui scriitor. Regăsim şi o posibilă explicaţie a firii prozatorului: „… afirm şi eu că toată alcătuirea făpturii lui s-a format în mediul larg al vieţii de la ţară, între oamenii care   l-au iubit, prin preceptele bune, religioase, ale bunicului, «tata bătrân», şi prin îndrumarea maicii sale, care îi da libertatea de a se avânta la orişice impuls din care putea să iasă pentru el curagiu şi putere de caracter. Mai târziu, acumulându-şi cultura prin citirea operelor filosofice, precum şi de ale înţelepţilor omenirii, a ajuns un mare adorator al lui Confucius, şi din multele îndrumări ale marelui înţelept şi-a însuşit, după cum el singur mărturiseşte, următoarele: iubirea de dreptate, iubirea de adevăr, buna credinţă şi mai ales sinceritatea. Sinceritatea era nota caracteristică a caracterului său.

Şi ursitoarea răutăcioasă i-a mai hotărât, intrând în lume, un dar primejdios: «Îndrăzneală fără de margini şi fără de gând ascuns ocrotitor». Fire fără busolă, dar el însuşi foarte fericit, căci era idealist, cum zice el: «Chiar în cele mai grele împrejurări ale vieţii mele am fost pornit spre veselie, am alergat aşa zicând după fluturi».”

Ediţia din 2010 conţine o Prefaţă în care se regăseşte fişa biobliografică a Eleonorei Slavici. Astfel aflăm date inedite despre formarea sa profesională, relaţia sa cu Ioan Slavici şi influenţa pe care a avut-o asupra unor scrieri ale prozatorului. Unele aspecte se regăsesc consemnate chiar de autoare în paginile Jurnalului.

Eleonora Slavici a fost o mamă deosebită, o profesoară şi pedagogă renumită, dar şi o traducătoare şi jurnalistă cunoscută. A realizat traduceri ale unor povestiri din limba franceză, pe care o ştia foarte bine.

 

Jurnalul reprezintă un document important care întregeşte datele despre viaţa lui Ioan Slavici, despre activitatea sa profesională surprins alături de cei dragi, familie şi prieteni. Finalul materialului este impregnat de regretul autoarei care le „cere” contemporanilor şi urmaşilor să-l perceapă pe scriitor conform structurii sale sufleteşti lăsând deoparte prejudecăţile şi încercările de a-l încadra într-o anumită stereotipie.

 

ELIZA RUSE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s