MONITOR CULTURAL * on-line

~Ionuţ Caragea: „Aşa trece gloria celui care scrie“

Cât de greu este să fii scriitor! Dar veţi răspunde că nu este chiar aşa de greu. Că aţi reuşit să câştigaţi zeci de premii în literatură, că aţi fost publicaţi în nu ştiu câte reviste sau că aţi fost laudaţi de câteva persoane mai mult sau mai puţin calificate în domeniu. Ca aţi apărut în mai multe dicţionare sau antologii, că sunteţi membri în nu ştiu câte asociaţii… Că aţi fost publicaţi la o editură cu renume…

În spatele tuturor acestor performanţe se ascunde dorinţa voastră de a vă ridica cu o treaptă mai sus decât majoritatea celor care vă înconjoară. Nu vă interesează mesajul care trebuie să ajungă la cititori, nu vreţi să aduceţi un dram de frumos în lume, nu vreţi să salvaţi nimic din ceea ce mai poate fi salvat. Nu. Scrisul vostru a devenit o armă cu care vreţi să subjugaţi minţi şi suflete. O armă de distrugere in masă. Vreţi să-i cuceriţi pe cei slabi, vreţi să-i manipulaţi, vreţi să modelaţi oamenii şi societatea aşa cum vă place vouă.

Aţi ajuns să vă credeţi profeţi sau mântuitori. Slujbaşi ai luminii sau martori ai apocalipsei. Luaţi ca exemplu modelele cele mai înalte dar uitaţi că ele nu au ajuns acolo sus prin impostură ci prin sacrificiu. Nu vedeţi scrisul ca sacrificiu ci ca o formă de exteriorizare a gândurilor şi sentimentelor. Dar tot la ego vă raportaţi. Credeţi că sunteţi genii neinţelese şi încercaţi să găsiţi pe cineva care să vă aprobe, să vă dea o diplomă pe care să scrie cu litere mari: GENIU NEÎNŢELES ÎN SUFERINŢĂ ŞI SINGURĂTATE. Şi mai apoi vreţi ca toate stelele de pe cer să împodobească miraculoasa voastră titulatură.

Mulţi se vor simţi ofensaţi, vor spune că scriu ceea ce simt, că ceea ce fac e firesc şi că nu au nicio aşteptare de la ceilalţi. Vor vorbi despre scris ca despre o formă de terapie dar dacă le vei spune în faţă că scriu prost le vei simţi orgoliul cum creşte pe sub piele. Te vor înjura în gând şi se vor retrage în colţul lor umbros dorindu-ţi ce este mai rău. Invidia, ura, gelozia le va măcina sufletul. Noua lor boală va fi mai grea ca cea dinainte. Trebuie să te gândeşti de două ori cum să îi minţi mai frumos pe aceşti oameni. Trebuie să le vorbeşti despre talent şi potenţial, să-i îmbeţi cu apă rece. Pentru că ei nu sunt în stare să se ridice singuri şi stau mereu cu mâinile întinse ca nişte cerşetori.

Statistici, statistici şi iar statistici. Aveţi nu ştiu câţi prieteni care vă cunosc, aveţi nu ştiu câţi adulatori în faţa blocului, în oraşul natal sau pe blogul personal. Evident, ei vă cunosc pentru că şi voi îi cunoaşteti. Ei vor ceva de la voi aşa cum şi voi vreţi ceva de la ei. Dar câţi dintre cei pe care nu îi cunoaşteţi v-au descoperit şi v-au apreciat pentru puterea şi puritatea cuvintelor voastre? Câţi dintre ei s-au apropiat de voi doar pentru faptul că v-aţi pus în locul lor şi aţi încercat să răspundeţi la problemele care îi macină în fiecare zi. Vedeţi? Asta este valoarea voastră de scriitori. V-aţi făcut populari în rândul celor care vă cunosc dar nu aţi reuşit să puneţi o floare la fereastra eroilor necunoscuţi. Să aibă ei surpriza că mai sunteţi încă în viaţă, în nu ştiu ce colţ de lume, şi că v-aţi dedicat întreaga existenţă lor, celor care dictează cu adevărat cine este şi cine nu este cu adevărat un scriitor valoros.

 

 

IONUŢ CARAGEA

29 ianuarie 2011, Montréal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s