MONITOR CULTURAL * on-line

~Elena Buică: „Guvernatori ai literaturii române“

Adesea auzim spunând:”Se scrie mult, prea mult. Au apărut prea mulţi scriitori şi trebuie descurajaţi”. Bate acest vânt mai ales din partea unor oameni de cultură si scriitori consacraţi. Am nişte prieteni vechi şi dragi în Bucureşti prin care mi s-au strecurat treptat impresii despre o anume parte a lumii literelor din Romania. Ei au fost un fel de lupa prin care am putut să observ că există un grup de scriitori care se cred guvernatori ai literaturii române, care au format un tip de castă, considerâdu-se privilegiaţii unei literaturi dominante. Acestia ţin cu dinţii de celebritatea obţinută şi nu de puţine ori sunt stăpâniţi de vanitate oarbă. Ei au impus o tablă de valori strictă şi admit numai nume sonore. Celor care nu se inscriu in canoanele impuse de ei le trântesc în faţă munţi de neîncredere, prăpăstii de nepăsare, încrâncenată împotrivire, îi consideră nonvaloare, impostori, îi privesc cu arogantă, cu rea-voinţă. Pleznind de infatuare, ei nu văd că viaţa cea adevărată a adus într-un ritm rapid  multe prefaceri faţă de timpul când au urcat ei treptele afirmării. De unde ştiu ei că aceste canoane impuse de ei, peste un timp, nu vor fi complet devalorizate?

Acest sentiment al dominării, vechi de când pământul, trebuie să fie ca o sete oarbă. Numai aşa îmi explic atitudinea prietenilor mei din Bucureşti. Cu ei suntem în strânsă relaţie, atât eu, cât şi întreaga mea familie. Spun toate aceste amănunte, fiindcă îi socotesc dincolo de orice intenţie de răutate faţă de mine. Cu toată această strânsă şi caldă prietenie, s-a strecurat  între noi şi un soi de relaţie pe care la început o socoteam doar o ciudăţenie de-a lor. Despre toate aspectele vieţii discutăm completându-ne reciproc, nu de puţine ori în sclipitoare dialoguri. E o mare plăcere conversaţia cu ei prin viu grai sau în graiul corespondenţei, numai într-un singur domeniu există o mare piedică între noi – cel al scrierilor mele. Aici ne întâlnim cu o adevarata falie. Prietena mea vorbeşte despre scrierile mele de la o înălţime mult prea mare, iar el, deşi este persoana de mare probitate morală, este totuşi atins de o aripă a vânticelului ce bate dinspre  grupul “guvernatorilor” literaturii române. Dacă aş fi aplecat urechea la ei, nu mi-aş fi putut păstra forţa dragostei de a scrie. În scrierile mele în care încerc să surprind aspecte din toate anotimpurile pe care le-am trăit, vraja tulburatoare a timpului copilăriei, mişcarea ideilor, a pasiunilor, a aerului prezent, impresii din locuri deosebite prin care am trecut şi nu de puţine ori despre cât de jos a coborât ştacheta moralităţii celorlaţi guvernatori, cei ai politicii noastre, sau a parveniţilor vremurilor tulburi în care trăim, ori în scrierile despre cum este să te înţelegi pe tine însuţi, dovadă că te pricepi să te priveşti cu detaşare, ca pe un alt om, scrieri ca o restaurare a propriei identităţi, curajul de a gândi despre tine însuti, indiferent despre ce scriu, ei nu văd nicio valoare, pentru ei sunt doar scrieri ca pe vremea lui Alecsandri, scrieri depăşite. Ei ştiu depre ceea ce scriu doar din relatările mele şi din câteva scrieri trimise prin email. N-au citit nici una din cele patru cărţi pe care le-am publicat şi nici nu au venit la lansările lor. Am înţeles că orgoliul nu le-a permis să coboare participând la un eveniment care nu se petrece la mare înălţime. Îţi pui întrebarea: cât de puternic trebuie să fie acest orgoliu care trece şi peste relaţiile de strânsă prietenie şi de calde sentimente ce ne leagă?

În zilele noastre nu exista un curent literar. Se scrie şi de citeşte dupa gustul fiecăruia. Astăzi trăim o adevarătă explozie a scrisului foarte puternică, fără cenzură, pentru toate vârstele şi toate gusturile la care ajută mult şi internetul prin care poţi accesa bibliotecile lumii. Zilnic se publică peste 3000 de cărţi noi. Nici cu titlurile nu mai poţi ţine pasul. Şi jurnalistica are acum o vastă activitate de neimaginat într-un trecut apropiat. Se estimează că un număr din ziarul american New York Times conţine informaţii mai mult decât primea o persoană în toată viaţa ei în secolul al 18-lea. S-au schimbat mijloacele şi metodele de contact între autori şi cititori. Scrisul nu mai poate fi doar dreptul unor aleşi. Nu trebuie descurajat nimeni să scrie. Din mulţimea acestora, vor rămâne puţini cei care vor înfrunta timpul, dar nu ştii care sunt aceia. Cu cât sunt mai mulţi cei care scriu, cu atât este mai favorabilă şansa de selectare a valorilor autentice. Din acest punct de vedere rămane cu totul remarcabilă prin unicitatea şi vastitatea  activităţii marelui gânditor Artur Silvestri care a înfiinţat pe cont propriu un imperiu mediatic prin care a adunat, îndrumat şi încurajat scriitorii români răspândiţi în lumea întreagă şi făcându-i cunoscuţi.

Scrisul rămâne totuşi un mare beneficiu şi pentru cei care nu vor străbate prin timp. El poate să umple viaţa. Prin scris, pleci într-o călătorie revelatoare, gândurile se strecoară într-o altă lume, cu oameni de pretutindeni, în vremuri diferite, cu retrăiri în spaţiul spiritual de care simţi că aparţii, scotoceşti prin diferite paliere ale trăirilor de până acum, dialoghezi cu tine într-o adevarată dedublare, te descoperi pe tine însuţi, afli cu uimire despre tine ceea ce până nu demult nu ştiai sau descoperi gânduri puse la păstrare şi care acum ţâşnesc pe neaşteptate din străfunduri. Efortul de a pătrunde în receptorul senzaţiilor, în umbra uitării care acoperă comori de gânduri, fapte şi trăiri, nu este uşor, dar e o încercare cu tine de a te autodepăşi, este împărtăşania sufletului şi a minţii care îţi aduce reîmprospătarea vieţii, dar şi o disciplină a gândului şi a eforturilor. Şi când se naşte în tine o dorinţă, se naşte odata cu ea şi puterea de a o realiza. N-ai reuşit de la început? Nu e nimic, o iei de la capăt, semn că ai încredere în tine şi lupţi să despici lumina de întuneric. Nu de puţine ori reuşita aparţine celui care crede în visele lui până la capăt. Efortul constant este cel care înlătură toate obstacolele, care elimină rezistenţa. Scrisul nu este numai un har primit de la Cel de Sus, fiindcă fără efort, acesta nu are avea întruchipare. Când scrii, ai nevoie de un univers interior potrivit şi aici cred că este mâna Creatorului.

Ştiu că prin scrierile mele nu voi face gaură în cer, dar mai ştiu că ele mi-au dat mai multă bucurie de a trăi, o savoare şi o anume voluptate nemaiîntâlnită până atunci, mi-au dat mai multă încredere în mine, mai mult respect de sine. Prin scrieri am retrăit viaţa de la început, ca şi când m-aş fi născut iarăşi şi asta este ceva extraordinar. Scrierile mele sunt un fel de transfer de suflet către cei cărora mă adresez şi nu-mi doresc mai mult decât împlinirea ca cititorii mei să-şi găsească propria lor undă de suflet, de emoţie şi de frumos în ceea ce scriu. Oricât de puţin înseamnă o scriere, tot e mai mult decât tăcerea vâscoasă care lasă beznele să acopere ceea ce odată a însemnat viaţă.  Măcar câteva raze tot rămân din cele care au surprins crâmpeie de viaţă unică şi nerepetabila. Timpul poate să şteargă acele raze, dar cărţile le păstrează, fie chiar numai în picuri de lumină. Cât de durabile vor fi scrierile mele, rămâne timpul să-şi spună cuvântul. « Timpul este singurul critic fără ambiţii » cum spunea John Steinbeck. Şi chiar de ar rămâne prea puţin, numai beneficiul ce mi-l dă aplecarea asupra scrierilor şi tot merită efortul pe care-l fac pentru a le aduce la lumină, dar şi cutezanţa de a înfrunta pe acei “guvernatori” ai literaturii române, ori alti potrivnici de alta natura.

ELENA BUICA -Toronto

PS

S-ar putea ca aceşti prieteni ai mei să nu existe în realitate, să  fie doar o întruchipare  a mai multor persoane pentru a ilustra mai concret ideea de bază.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s