MONITOR CULTURAL * on-line

~Victor Martin: „Fan sau cititor?“

Blog-urile SF din ultimul timp ne arată faptul că fan-ul şi cititorul nu sunt  acelaşi lucru.

Fan-ul este omul modest, „nebunul”, care, odată îndrăgostit de acest gen literar, citeşte tot ce îi cade în mână, considerând că, tot ce se spune şi se face, e science ficţion. Colecţionează şi citeşte cu pasiune orice apare nou, orice intră, cât de cât, în această sferă. Nu-şi face probleme dacă o carte e postapocaliptică, fantasy, new weird, distopie, utopie, heroic fantasy, basm, cyberpunk sau orice altceva; el citeşte tot, cu o bucurie aproape neomenească. Exacerbându-se, acesta ajunge la concluzia ca Biblia, Constituţia sau Cartea de bucate sunt tot opere SF. Fan-ul are ca remarcabil predecesor pe regretatul Mihai Ionescu, dispărut într-o avalanşă prin anii ’70. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu biblioteca sa, dar, în afară de cărţi, aceasta conţinea şi o tonă de fişe, adnotări şi referinţe critice; citea şi analiza totul, fără excepţie. Citea şi tot ce se traducea ilegal din literatura anglo-saxonă, traducând, la rândul lui, în epoca de afirmare maximă a acesteia.

La polul opus, îngâmfat, cititorul acestui început de secol este cel care are impresia că nu este de calitate decât ceea ce îi place lui. Se deosebeşte de cititorul secolului trecut prin faptul că, viaţa având alt ritm, timpul e mai puţin. Şi banii sunt mai puţini, acum, când oferta e mai mare decât cererea. Când piaţa îţi oferea foarte puţin, aveai timp să citeşti tot şi să discerni ce e bun şi ce e rău în lanul de secară. Acum, nu mai ai timp nici să te dumireşti ce e cu această lume a SF-ului românesc, darămite să te gândeşti şi să-ţi dai seama pe ce lume te afli.

Dacă fan-ul citeşte orice, cititorul citeşte ce vrea, ceea ce, în ultimă instanţă, are acelaşi efect, cu mijloacele diferite prezentate, şi anume: ineficienţa cititului.

Nu e bine să fii nici prea fan, nici prea cititor, ci să le faci pe toate cu măsură, cum ne învaţă Anton Pann. Avem ceva asemănător cu butada în care fudulul susţine că „Modestia e virtutea prostului”, iar cel decent spune că „Prostul dacă nu e fudul, nu e prost destul”. „Să fim foarte bine înţeleşi!”, cum spune un coleg de generaţie, orice exagerare duce la extremism. În lupta cu extremismul, nu te salvează decât inteligenţa şi talentul; de a fi cititor sau fan.

Pentru ca fanul să nu-mi aducă osanale nejustificate sau cititorul să nu se bifurce şi să înţeleagă ce vrea el, să se rezume strict la această antiteză, am căutat să fiu cât se poate de puţin exhaustiv.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s