MONITOR CULTURAL * on-line

~Vasile Morar: „Căutându-se produce artă (pictorul Daniel Mureşan)“

Personalitatea   domnului Daniel Mureşan este una complexă.  Perpetua căutare  a  sinelui îl exilează în spaţii dintre cele mai diverse, unde odată ajuns nu se iniţiază ca martor, ci îmbracă armura combatantului. Găsim ecoul manifestărilor sale de la pagina de ziar, unde susţine cu argument idei  şi principii în  rubrici citite cu interes, la cărţi pe teme diverse. De la teza de doctorat în  filosofie (anul 1984) Ia expoziţii de pictură -domnia sa fiind şi absolvent al Facultăţii de Arte Plastice. De la scena politică la catedra • gimnazială, liceală sau universitară. Bărbat puternic,” echilibraţ şi distins, cu o forţă a .argumentului, cum numai la. intelectualii rasaţi întâlneşti, Daniel  Mureşan   impresionează, prin inteligenţă şi bun simţ!, care trebuie s-o recunoaştem,  a  ajuns floare rară la reverul jegos al acestor vremi.

Daniel Mureşan şi-a propus  şă-şi exprime personalitatea a cărei identitate o caută cu înfrigurare. Subiectul fiind prea vast  pentru a încerca  să-l  epuizez, despre pictura domniei sale mi-am propus să scriu azi. Dar nu despre „Lumină şi flori”, a cincea expoziţie personală deschisă la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare.  N-am  văzut-o. Mă consider. însă privilegiat, întrucât casa pictorului  este mult mai generoasă în a dărui bucuria artei unuia, fie el chiar needucat îr îndeletnicirea de a se lăsa inundaţ de. frumos ca o stare de spirit. Casa Mureşan este în acest sens excepţie. Timpul a fost scurt, emoţia imensă. Deşi florile, pentru un romantic întârziat, cum sunt considerat, ar trebui să nu lase loc altor realităţi, locul unde Daniel Mureşan reuşeşte să-1 emoţioneze pe privitor este peisajul. Aici penelul trece ca un plug cu brăzdarul adânc, prin pânză, emanând forţă şi siguranţă în tonuri intense, verdele curge spre negrul stins, albastrul se încarcă de tonuri de la cele tainice înspre seninătăţi largi, îndepărtate, misterioase, aproape mistice. Pasta e de multe ori ambiguă, lăsând loc armoniei, a coabitării între planuri, între nivelele expresiei artistice. Un concubinaj între fondul material dat de culoare şi ecoul în plan emoţional al privitorului. In această temă atât de vastă, a peisajului, dacă mi-ar fi permis un termen din sport, penelul artistului este în cea mai bună formă. Emoţia este transmisă cu uşurinţă, transfigurarea ei reuşeşte performanţe în plan cromatic dintre cele mai neaşteptate. Peisajul îl singularizează ca artist pe Daniel Mureşan, făcând din domnia sa „o voce”. A doua temă în care artistul se „mişcă” cu dezinvoltură este una de sorginte filosofică. Dar pictura, veţi spune, subsumează filosofia şi veţi avea dreptate. Aici însă lucrurile se petrec altcumva. Temele filosofice sunt exprimate printr-o  paletă largă de mijloace artistice. De la grafică la caricatural. De la cromatica intensă, definită, la acuarelele diluate şi întrepătrunse în planuri de-o subtilitate rafinată.

Figura umană este surprinsă într-o complexitate a trăirilor şi a situaţiilor care încântă. De la chipul omului aşezat între forme geometrice riguroase, la ambiguităţi ciudate ale desenului. Cum spuneam la început, Daniel Mureşan, ca orice artist adevărat, se caută pe sine, producând artă.

VASILE MORAR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s