MONITOR CULTURAL * on-line

~Pompiliu Comşa, Ilie Zanfir: „Profesorul gălăţean Ioan Brezeanu – o viaţă în slujba şcolii“

Profesorul universitar doctor IOAN BREZEANU a fost profesor, apoi director de liceu, după care decan de facultate, prorector şi rector al Universităţii ’’Dunărea de Jos’’ din Galaţi, în total numărând 70 de ani la catedră, din care în jumătate a avut funcţii de conducere. A urcat cu demnitate toate treptele carierei didactice, de la aceea de profesor de liceu la cea de profesor universitar.

Mentor de generaţii, care-l alintau cu diminutivul Mister, a fost director al Colegiului Naţional ’’Alexandru Ioan Cuza’’, la începuturile acestui liceu, în 1955 când se chema Şcoala Medie Mixtă nr.3 şi era considerat al treilea liceu al oraşului şi cea dintâi şcoală medie, cum se spune pe atunci, mixtă, mai ales că Galaţiul până la apariţia sa avea doar liceele de tradiţie ’’Vasile Alecsandri’’ de băieţi şi ’’Mihail Kogălniceanu’’ de fete, apoi rector al Institutului Pedagogic în 1973 şi 1974, şef al catedrei de limba şi literatura română, decan al Facultăţii de Filologie între 1959-1978, şi prorector al Universităţii ’’Dunărea de Jos’’ din Galaţi între 1974-1981. Puţini ştiu c-a fost elevul marelui savant Nicolae Iorga.

Sunt cazuri în care doctoratul a fost luat chiar şi după 18 ani, care s-a dus cu teza sa deja făcută, atunci când s-a înscris la doctorat la Litere, la Cluj. Tema a fost ’’Colinda laică românească’’. Este licenţiat ’’Magna cum laudae’’ al Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti în 1936 şi Doctor în Ştiinţe Filologice la Universitatea din Cluj-Napoca.

Profesorul a realizat mai târziu, cu studenţii, culegeri de folclor din judeţele Galaţi şi Brăila, mai exact 70 de volume, adică 24.000 de pagini. A realizat şi o cunoscută monografie a judeţului Galaţi.

Cetăţean de onoare al urbei şi Doctor Honoris Causa al Universităţii ’’Dunărea de Jos’’, profesorul şi-a legat profund numele de oraşul de la Dunăre.

Ca om de învăţământ, a fost profund ataşat şcolii, pe care o consideră instituţia morală care promovează valorile de adevăr, de bine, de frumos şi de dreptate, şi este convins că tânăra generaţie are nevoie de o combustie spirituală care nu poate fi limitată las consumul de informaţie, urmând în egală măsură educarea abilităţilor, modelarea componentei psihocomportamentale, aptitudinale şi valorice.

***

Viaţa ca un roman

Profesorul Brezeanu este din judeţul Braşov, fiind născut pe 27 februarie în urmă cu 92 de ani în comuna Ludişor. S-a născut chiar în anul începerii, pentru români, a Primului Război Mondial, 1916. Când avea aproape trei ani, tatăl său a căzut în primul război mondial. Mama l-a urmat în lumea de dincolo puţin mai târziu, aşa că a fost nevoit să trăiască într-un cămin de orfani de război.

În 1938 şi-a luat licenţa, pentru ca în toamna acelui an să intre în Şcoala militară de ofiţeri de rezervă din Ploieşti. Pe vremea aceea era o grijă deosebită să-ţi faci armata, de obicei imediat după liceu sau facultate.

În 1940 avea să fie numit profesor la Galaţi, la Şcoala Normală, dar după trei luni, a fost concentrat, la Chişinău. A ajuns apoi la Cotul Donului, cu Regimentul de Infanterie 3 Dorobanţi. Acolo a fost prima dată rănit şi a trecut prin spitalele poloneze. Interesant este că la ora respectivă toată armata noastră n-a avut o maşină, doar răniţii erau duşi cu căruţele. Drumul de la Galaţi la Iaşi a fost făcut de colegii de armată ai profesorului pe jos, în patru zile, iar când s-a rupt frontul de la Iaşi, a plecat, sub presiunea sovieticilor, pe jos, alungaţi. Pe vremea aceea nu erau drumuri asfaltate.

A trecut din nou prin Galaţi în 26 august 1944, ziua când Galaţiul a fost dinamitat şi aruncat în aer. A văzut incendiul uriaş şi exploziile tocmai de la Brăila. Se primise un ordin: ’’Scapă cine poate!’’, dar războiul a continuat încă mult timp.

Se mândreşte c-a participat efectiv la cea mai grea luptă pe pământ românesc, cea de la Oarba de Mureş, în care au murit peste 11.000 de oameni. Din peste 120 de soldaţi ai companiei pe care o conducea, au mai scăpat vreo 20. A fost apoi rănit din nou în Munţii Tatra şi a stat un an în spital.

Are cele mai mari decoraţii: Coroana României, de două ori, şi Steaua României, Virtutea Militară, a fost citat pe ordin de zi pe toată Armata. Are 36 de decoraţii, diplome de onoare, de excelenţă. Important este că soldatul Brezeanu a fost în prima linie, dormind nu mai puţin de 682 de zile numai în tranşee şi făcând pe jos mii de kilometri.

***

Un om de excepţie pentru Galaţiul de excepţie

Cercetarea etnografică a acestei zone a găsit un enorm sprijin în Domnia Sa. Activitatea sa ştiinţifică s-a îndreptat în mod deosebit spre studiile în domeniul folclorului literar. Prin cercetări ample în comunele şi satele judeţelor Galaţi şi Brăila a realizat o impresionantă Arhivă de folclor, care cuprinde volume cu înregistrări, manuscrise şi cu mii de metri de benzi magnetice.

Performanţele sale didactico-ştiinţifice sunt confirmate de numeroasele titluri onorifice, distincţii şi premii. De o importanţă deosebită sunt volumele ’’Colindele de la Dunărea de Jos’’ (Les chants de Noel la region du bas Danube), apărut în 2000 la Editura Fundaţiei Universitare ’’Dunărea de Jos’’, volum care are 384 de pagini, dar şi ’’Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei. Credinţe, datini, ritualuri’’ (Valerus de la culture populaire du Sud de la Moldavie. Croyances, costumes, traditions), apărut la aceeaşi prestigioasă editură.

În curând va apărea ’’Biografia spirituală a Galaţiului’’, sub tipar la Centrul Cultural ’’Dunărea de Jos’’, sub semnătura profesorului Brezeanu. Primul volum se numeşte ’’Personalităţi ale ştiinţei, culturii şi artei’’. Un al doilea volum cuprinde instituţii gălăţene.

Vom afla despre personalităţi, oameni născuţi în Galaţi sau care au trăit aici, au făcut şcoală la Galaţi, au predat, sau care au venit de afară, dar s-au identificat cu noi. Primii sunt cei atinşi de aripa Premiului Nobel. Dacă George Emil Palade, al cărui tată a fost gălăţean, a primit Premiul Nobel, alţi trăitori de pe meleaguri gălăţene au fost măcar nominalizaţi, începând cu V.A.Urechia, chiar în prima serie de premianţi. Au mai fost nominalizaţi Dumitru Vasiliu, fost absolvent al Liceului ’’Vasile Alecsandri’’, Ion Zugrăvescu, fost profesor la Universitate.

Galaţiul a mai avut şi zece doctori honoris causa, printre aceştia fiind bunul său prieten şi elev, academicianul Constantin Gh.Marinescu, cetăţean de onoare al municipiului, gălăţean la origine, care a lucrat mare parte din viaţă la Iaşi. Pe profesorul Brezeanu, academicianul gălăţean, aşa cum îmi mărturisea într-un interviu cu accente autobiografice pe care am avut onoarea să i-l iau în urmă cu ceva ani, l-a avut în gimnaziu în clasele II-III, acesta rugându-l să-i mijlocească corespondenţa cu viitoarea soţie, care era elevă la Liceul ortodox. Fata, de o frumuseţe răpitoare, venea dintr-o familie înstărită, iar profesorul fusese orfan şi crescuse în orfelinat. De asemenea, pe vremea când academicianul Marinescu era elev de liceu la ’’Vasile Alecsandri’’ l-a întâlnit din nou printre dascălii care predau aici pe profesorul Brezeanu.

Galaţiul are şi 64 de membri ai Academiei Române. Apar în lucrare şi membrii unor academii şi societăţi ştiinţifice internaţionale, filologi, folclorişti, istorici, matematicieni, fizicieni, chimişti, medici, animatori culturali etc. În total, peste 280 de biografii de excepţie. Nu lipsesc Costache Negri, născut la Iaşi, dar legat de Galaţi şi Mânjina, Alexandru Cernat din Vârlezi, Eremia Grigorescu, ridicat din Târgu Bujor. De altfel, după cum bine spunea zilele trecute un coleg, ar trebui, ca gălăţeni, să-i învăţăm la şcoală într-un curs separat.

***

Recompense pe măsura activităţii

Profesorul IOAN BREZEANU, consideră, cu drept temei, că aşezămintele de învăţământ, în care sufletele generaţiilor se modelează, îmbogăţind tezaurul spiritual al omenirii, reprezintă ’’garantul sigur al supravieţuirii şi afirmării perene a unui popor’’. El a promovat actul educaţional şi cultural ca o îndatorire patriotică şi o strădanie continuă de înnobilare sufletească. În activitatea sa ştiinţifică, dominante au fost cercetările şi studiile din domeniile folclorului literar, puţin cercetat şi cunoscut în zona noastră, ceea ce a condus la ideea că zona Galaţiului ar constitui o ’’pată albă’’ pe harta ţării, în istoria municipiului Galaţi, precum şi al învăţământului de toate gradele.

Prin cercetări ample şi de lungă durată în comunele şi satele judeţelor Galaţi şi Brăila, a fost realizată o impresionantă Arhivă de folclor, care cuprinde 70 de volume cu înregistrări manuscrise şi cu mii de metri de benzi magnetice.

Arhiva a fost unanim apreciată de către marii folclorişti, precum prof.univ.dr.docent Mihai Pop, directorul Institutului de Etnografie şi Folclor din Bucureşti, prof.univ.dr.docent Augustin Z.N.Pop, istoric literar şi folclorist, academician Alexandru Dima, academician Ion Zamfirescu, prof.univ.dr. Ion Lăudat de la Universitatea ’’Alexandru Ioan Cuza’’ din Iaşi şi alţii.

Performanţele sale didactico-ştiinţifice sunt confirmate de numeroasele titluri onorifice, distincţii, decoraţii şi premii: Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi în 1995, Doctor Honoris Causa al Universităţii ’’Dunărea de Jos’’ din Galaţi, Diploma de onoare a Asociaţiei Internaţionale a Educatorilor pentru Pacea Mondială, Diploma de Doctor Honoris Causa al Academiei Internaţionale de Cultură şi Ştiinţe Politice a Universităţii Fără Frontiere din Bruxelles, membru al Societăţii Culturale ’’Ginta Latină’’ şi Preşedinte de Onoare al Filialei Galaţi, membru de Onoare al ’’Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni’’, membru al Consiliului Naţional al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România şi Preşedinte al Filialei Galaţi între 1963-1981, Senator de Onoare al Universităţii ’’Dunărea de Jos’’ Galaţi, Ordinul Muncii Clasa a III-a luat în 1959, Ordinul ’’Steaua Republicii Populare Române’’, primit în 1966, Membru de Onoare al Asociaţiei Naţionale ’’Cultul Eroilor’’.

IOAN BREZEANU şi-a făcut datoria şi faţă de Patrie, participând ca locotenent comandant de companie la marile bătălii purtate de armata română în anii 1941-1945 la Cotul Donului, la nord de Iaşi, Oarba de Mureş, Carei şi Satu Mare, Ungaria şi Munţii Tatra din Cehoslovacia.

Este veteran şi invalid de război, fiind distins cu înaltele ordine: Ordinul ’’Coroana României’’ cu spadă, în grad de Cavaler, cu ’’Panglică de Virtute Militară’’ şi ’’Frunze de Stejar’’, clasa a V-a, în 1944.

POMPILIU COMŞA, ILIE ZANFIR

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s