MONITOR CULTURAL * on-line

~Melania Cuc: „Archiud, satul-muzeu“

Situat la jumătate distanţă între Mureş şi Someş, în judeţul Bistriţa Năsăud,- cândva comună înfloritoare, astăzi doar un sat, care ar putea deveni în deceniile următoare, cătun, ARCHIUD este o aşezare atestată documentar în anul 1290, dar cu dovezi de locuire continuă încă din neolitic,- este un loc unic sub soare pentru cei care ne-am născut acolo. Este un sat de modă veche, fără asfalt şi fără reţea de gaz metan sau de apă potabilă. Cu o Scoală carem după ce  peste suta de ani a funcţionat cu şapte clase elementare, acum doar o mână de elevi în cele patru clase, cât mai are scoala. Am putea crede că este ultima răsuflare a unui sat care şi-a trăit traşi, şi-a mâncat mălaiul. Oare?

Despre Archiud au scris oameni de ştiinţă, istorici de renume, poeţi, preoţi, profesori… Archiudul fiind mereu aşezat în filele unor monografii de specialitate strictă sau, după caz,  în paginile unor tratate ştiinţifice, de arheologie, dar şi în cărţi de literatură, în ziare.

In demersul de faţă, am căutat să alăturam printr-o afinitate pe cât posibila, lucrări dispersate dar şi fragmente de lucrări, unele editate, alte aflate doar sub formă de  manuscris, de schiţă, dar care, toate la un loc formează aproape un întreg privit din unghiuri evident diferite.

Monografia de faţă se vrea doar un alt început, un punct din care se vor relua, în timp, demersurile alcătuirii unei monografii ample, – bază rămânând aceste pagini editate, care vor fi  aduse la zi, cronologic .

Prima lucrare despre Archiud, scrisă de un om al locului,-pe care am citit-o, a fost cea realizată de bătrânul şi preaiubitul nostru preot, Patriciu Tătaru. De aici, mai apoi în timp, mi se pare că şi-au trasat jaloanele alte monografii, şi care câteva dintre ele, s-au constituit  în lucrări de diplomă universitară sau altele pentru obţinerea de grad didactic etc.

O lucrare de-a dreptul unică, frumoasă, este cea realizată de preotul , pe atunci, în anul 1977,  paroh al Bisericii Ortodoxe din Archiud, Octavian Băieşu. Lucrarea are un un stil elevat, cu un text atractiv şi uşor de parcurs de către cititor, dar mai cu seamă se bucură de un suport documentar de excepţie. Cuprinde capitole diverse şi armonios legate între ele,-  de aceea, am ales-o şi chiar constituie baza monografiei actuale. La lucrarea pr. Băieşu, în paginile care urmează, se adaugă date decupate şi inserate în text, de la caz la caz, din diferite lucgrări ale altor auroti locali şi nu doar, care care au un punct comun de referinţă: ARCHIUDUL.

Prof. Ştefan Muthi a aprofundat pe partea de geografie, datele despre Archiud în lucrarea sa  , pentru gradul didactic, a adus alte noutăţi şi nuanţe dar ci cifre şi chiar comentarii privind locul de amplare în spaţiu geografic a salului, în contextul comunei Teaca dar şi a Câmpiei Transilvaniei, din care face parte. A venit cu date specifice, ştiinţifice în completarea celor descrise de pr. Octavian Băieşu, şi asupra climei, solului şi a altor factori de mediu.

Prof. Domniţa Vultur, şi-a adus contribuţia la volumul de faţă prin materiale privind o secvenţă de lume demult apusă, un Archiud de acum 100 ani, – un spaţiu special cu o efervescenţă certă , o exuberanţă a spritului local şi conştientizare că este nevoie aici de intelectuali locali. Este o frescă a satului nostru din care pleacă , şi se formează la şcoli înalte primii domni ,- avocaţi dascăli, – prima generaţie de archiudeni neaoşi care ies din opinci, studiază la universităţi,  spere mândria satului şi a părinţilor lor.

Despre Archiud au scris istorici şi arheologi ca prof.  Danila , Dumitru Protase,  Gheorghe Marinescu,  Cornel Gaiu şmd,- au făcut cercetări la faţa locului şi despre ceea ce au găsit pe locurile noastre au transmis lumii întregi, prin comunicate ştiinţifice şi de presă.

Poetul Ion Gheorghe a scris  un poem denumit Hânsuri,- imortalizând în versul său extraordinara vivacitate a dacilor care, după Retragerea lui Aurelian, încă mai vieţuiau ca unitate de sine stătătoare, după cum relevă cercetările arheologice.

Am scris şi eu personal, în cărţile mele şi în diferite reviste de cultură naţională, despre Archiud şi oamenii dintre care m-am ridicat şi apoi, am plecat în lume.

În urmă cu doi ani s-a editat şi o monografie. O carte a satului care a fost lansată cu prilejul inaugpurăii Muzeului  de Etnofrafie din localitate. În cele trei săli ale muzeului, situat în clădirea ( una medievală)  und efuncţionează Scoala, asunt prezentate publicului dornic de întoarcere în Timp, o expozitie permanentă de obiecte de cult, carte veche religioasă, obiecte de utilitate ţărănească, veşminte şi podoabde. Toate eşantioanele au fost adunate  din gospodăriile şi casele cetăţenilor din Archiud. Deşi publicul vizitator nu abunda, Muzeul din Archiud  rămânr un depozitar de artefacte, care altminteri ar fi dispătur deja din viaţa satului, fiind înlocuite de altele moderne, din materiale compozite, de plastic.

Prin ceea ce se află în Muzeul sătesc din Archiud, localinicii conştientizează că, eu sunt proprietarii şi beneficiarii unui tezaur, a unui loc pentru care alţii din lume asta mare, şi-ar da viaţa. Nouă nu ne cere nimeni să facem sacrificii de sânge pentru că,le-au făcut la  timpul loc alţii, străbunii.

Vrem sau nu vrem aici ne este şi leagănul şi mormântul,trecutul şi viitorul – deşi, aparent s-ar părea că , mulţi dintre noi ne-am dezrădăcinat, ne-am pierdut, sau am cucerit lumea întreagă.

Oricât am fi de împliniţi în viaţă, fără rădăcini suntem Nimeni.

MELANIA CUC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s