MONITOR CULTURAL * on-line

~Marcel Frandeş: „Paul Polidor – Un sfert de secol de interferenţe culturale internaţionale“

La Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din România, (…), a avut loc o manifestare culturală deosebită: aniversarea artistului Paul Polidor, poet şi compozitor de muzică poetic-secvenţială. Activitatea de un sfert de secol a Fundaţiei Paul Polidor, vizând apropierea dintre iubitorii de frumos artistic de pretutindeni, din domeniul poeziei şi al muzicii, este foarte apreciată atât în ţară cât şi în străinătate.

Aniversarea a fost organizată împreună cu Liga de Cooperare Culturală şi Ştiinţifică România-Franţa, sub egida Federaţiei Române a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO. Seara a cuprins mai multe alocuţiuni, lansarea a două cărţi, câteva grupuri corale, punctul central constituindu-l recitalul vocal al lui Paul Polidor.

Paula Romanescu, preşedintele Secţiei de Studii Literare şi Traduceri în cadrul Ligii de Cooperare Culturală şi Ştiinţifică România-Franţa, şi-a prezentat cartea intitulată Treimea cea de o rostire, La Trinité du même langage : Eminescu, Arghezi, Blaga (90 de poeme, la 90 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918), apărută la Editura Fundaţia Internaţională «Mihai Eminescu», în anul 2008. Autoarea a recitat versuri din cartea domniei sale. Totodată, a fost lansată cartea Emigrant în reverii, precum şi un CD, ambele ale lui Paul Polidor.

Despre personalitatea aniversatului, au vorbit Emanuel Craiu (autor al unui volum în curs de apariţie despre creaţia lui Paul Polidor), criticul literar Dumitru Balan (prefaţatorul volumului Emigrant în reverii), profesor universitar doctor Gabriela Munteanu, de la Facultatea de Muzică a Universităţii Spiru Haret şi Marcel Frandeş, conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Interpretare Muzicală a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.

Câteva aprecieri ale vorbitorilor merită reţinute: Paul Polidor, purtător al «restului de jar», cheamă în jurul muzicii şi versurilor sale o lume de davidieni…(Gabriela Munteanu); Paul Polidor, acest emigrant în reverii care ne învaţă că a visa nu este chiar atât de rău pe pământ, cu o singură condiţie: adormirea raţiunii să nu mai nască gângănii (Paula Romanescu, citând din Revista Cuvântul, din Brcko – Bosnia-Herţegovina); Muzica Poetic-Secvenţială, pe care Paul Polidor a lansat-o, este o creaţie originală total diferită de muzica pop, folk sau disco. Primele compoziţii de acest gen se situează cu peste trei decenii în urmă ca şi încercări de atelier. Ele s-au făcut (invers!) pornind cu versuri scrise de el însuşi, inspirate de «Ciacona în fa minor», a compozitorului german baroc Johann Pachelbel (1653-1706).

Până în prezent Paul Polidor a folosit versurile a circa 70 poeţi din lirica românească şi universală, imprimând pe CD peste 100 de cântece (Emanuel Craiu) ; la Paul Polidor există, acest talent deosebit de a tălmăci poezia străină, şi el o simte mult mai bine pentru că reuşeşte să o traducă apoi în cântec. De exemplu, cântecele lui pe versuri de Serghei Esenin, Anna Ahmatova, Mihail Sinelnikov au avut un răsunător succes în Federaţia Rusă. Am fost de faţă la recitalurile lui Paul Polidor în Rusia când tineretul s-a sculat în picioare, a rezonat la muzica lui şi l-a aplaudat minute în şir (Dumitru Balan).

În prezentarea piesei ce urma a fi interpretată în recitalul aniversar, intitulată De la cuvânt la înfăptuirea răului, pe versurile poetei macedoniene Katica Kulavkova, muzica aranjamentul muzical şi interpretarea de Paul Polidor, s-au remarcat câteva idei : Paul creează o falie în care inserează onomatopee, sunete timbrate, şoapte, răpăieli de mitralieră dintr-un elicopter ori acorduri de orgă ce au conotaţii sacre. Tocmai în aceasta constă autenticitatea muzicii poetic-secvenţiale. În afara unor suprapuneri bine sincronizate cu textul poetic, vibraţiile sonore – solistice ori orchestrale – preced, continuă ori amplifică sensurile semnificate de cuvinte (Marcel Frandeş).

Apoi, Paul Polidor a dăruit câteva din cântecele sale numerosului public, prezent la sediul Uniunii Scriitorilor din România. El le-a interpretat cu o autentică trăire, apelând la o serie de efecte timbrale, printre care şi acea impresionantă şi plină de patos emisie de contratenor.

Grupul folk Atlantis, al Universităţii Româno – Americane din Bucureşti a întregit atmosfera serii aniversare, prin aportul de ritm, tinereţe şi spontaneitate.

MARCEL FRANDEŞ

Bucureşti

2008-2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s