MONITOR CULTURAL * on-line

~Marcel Frandeş: „Luna* şi compozitorul Paul Polidor“

* „LUNA”. Muzica: Paul Polidor. Versuri: Zlatko Popovski Ignatiev

O piesă de o delicateţe rară atât de umană, încât tinzi să o aşezi pe raftul de sus al recipientului tău spiritual. Luna se reazămă de catargul sunetului, spune poetul. Se aude vocea de o mare limpezime în registrul de contra-tenor, insinuându-se de nicăieri, urcând mulat pe pânza catargului, din paloare argintându-o. Firul melodic coboară pe un tetracord eolic sugerând aplecarea, legănarea vaporului. Acele ceasului înaintează sacadat. Se percep efecte sonore percutante similare sunetelor de glass marimba: tic-tac. Acele ceasornicului sunt îmbătate. Catargul, vasul şi ceasul alcătuiesc un triunghi emblmatic al stării de echilibru sufletesc precar în care se află poetul: tangajul.

Urmează versul „O sticlă de vin negru”.

Discernem aici conotaţia Lunii întunecate – destrăbălarea – tărâmul subconştient de feminitate – (Luna o arcană a Tarotului). În beznă se află marele pericol de a pierde din vedere adevărata ţintă. Vocea revine în registrul ei grav, reia şoptind. Acest efect de căutare vorbită sugerează o lentă curgere a timpului. Acele ceasornicului se caţără spre lumină, escaladează. Panta melodică urcă şi ea. Sunete seci de percuţie asemenea guiro-ului înfiorează. Ameţeala acelor de ceasornic dobândeşte o tentă halucinogenă. Melodia glisează sinuos-gravitaţional spre zona basului.

Dorule care tremuri, rosteşte iarăşi poetul.

Se simte nostalgia, dorinţa arzătoare, înfiorarea. E un strigăt al singurătăţii, al iubirii, fiindcă cel ce stă mult pe mare îşi urlă dorul. Vocea de cap se aude tăioasă. Dorul se situează deasupra umbrelor desfrânate, învinge păcatul abject. Conform preceptelor postmoderniste, cuvântul poetic este baza, iar muzica devine un adjuvant potenţator. Câteva accente străfulgeră fondul muzical tonal. Apoi se aud aluzii pentatonice. Asiaticii au fost printre primii cuceritori ai mărilor (în fundal apar lovituri de ciocănele, imitând timbrul instrumentelor cu lamele ceramice).

Dorul tremură şi se situează deasupra sărutului care nu va mai ajunge la Luna buzelor tale. Poetul imploră: „Dorule, tu care tremuri, ia-mi singurătatea, singurătatea navigatorului de cursă lungă”. Intuim contrastul între forma perfect rotundă a Lunii şi imperfecţiunea naturii umane.

Brusc, atmosfera se schimbă.

Vocea în falsett aduce sarcasmul în prim plan. Nad vie nad (peste, deasupra). Secvenţialitatea poetic-semantică e urmată îndeaproape de secţionarea ritmică muzicală. Paul Polidor reuşeşte să transmită prin vers şi muzică bucuria vieţii. Aranjamentul său muzical este plin de subtilitate, iar ludicul îşi face loc cu inocenţă. Admirabilă calitatea vocii sale de cap, pe care o utilizează pentru a fi cât mai aproape de spiritul textului poetic. Dicţia sa este la fel de bună atât în registrul obişnuit, cât şi în vorbirea cântată. Ornamentica simplă apeleză la broderie. Sunetul astfel ornat este vibrat apoi discret. În funcţie de tensiunea muzicii, planurile dinamice se modifică proporţional, iar dinamica generală este străpunsă uneori de sforzando-uri vii. Interpretarea acestei miniaturi de o mare frumuseţe este foarte inspirată, captează şi uimeşte receptorul.

–––––––––––––

* LUNA

Versuri: Zlatko Popovski Ignatiev (în macedoniană)

Muzica: Paul Polidor

Aranjamentul şi interpretarea: Paul Polidor

Video Mastering de Alin Constantin

Aranjamentul muzical, semnat de Paul Polidor, este plin de subtilitate…

–––––––––––––

Conf.Univ.Dr. MARCEL FRANDEŞ

Academia Naţională de Muzică-Bucureşti

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s