MONITOR CULTURAL * on-line

~Ion Stoica: „Unde sunt cei care nu mai sunt?“

Nu privesc peste umăr,la vremurile apuse,cu mânie sau cu nostalgie.Doar atât ,ca un exerciţiu de memorie să ne amintim despre oameni,fapte şi întâmplări din trecutul ţării.Nu ştim ce configuraţie astrală a făcut din 1961 un an îndoliat pentru literature română ,dar este în obligaţia noastră să ne reamintim de oamenii de litere care  au dispărut în urmă cu 5 decenii şi să le aducem un binemeritat omagiu.

Ion Barbu (n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Câmpulung-Muscel, d. 11 august 1961, Bucureşti) a fost  poet şi matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. După un stagiu de un an petrecut ca prof. suplinitor la Giurgiu (1925), ajunge asistentul lui Gh. Ţiţeica (1926) sub conducerea căruia îşi ia doctoratul (1929) cu o teză despre “Reprezentarea canonică a adunării funcţiilor ipereliptice”.

După 1930, activitatea ştiinţifică ocupă un loc central în preocupările sale, materializându-se într-un mare număr de lucrări, apreciate de specialişti ca având o deosebită originalitate. A fost unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Caracterizat adesea drept obscur în poezie, Ion Barbu este de fapt un poet solar, iar ermetismul versurilor sale reprezintă o încercare neegalată până azi, de esenţializare extremă a liricii. „Dificila libertate” a poeziei sale este astfel lecţia poetică exemplară a unuia dintre cei mai mari scriitori români.

 

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeş, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar şi diplomat român. Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

 Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoţi, fiul lui Isidor Blaga şi al Anei (n. Moga), de origine aromână. Copilăria i-a stat, după cum mărturiseşte el însuşi, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Autorităţile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediţia din 1962 îngrijită de George Ivaşcu.

Scriitorul, filosoful si profesorul Lucian Blaga a fost una dintre cele mai importante figuri ale culturii românesti contemporane. Iniţial expresionistă,lirica sa este deschisă miracolelor şi cultivă vitalismul dionisiac. Studiile filosofice le-a făcut la Universitatea din Viena, unde a obţinut şi titlul de doctor, cu teza Kultur und Erkenntnis (1920).Între 1926 si 1939 a îndeplinit diferite funcţii în diplomaţie (Varşovia, Praga, Viena, Berna, Lisabona).A fost numit profesor la Universitatea din Cluj la o catedra creată în mod special pentru el (Filosofia culturii). Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (19491951). Apoi  bibliotecar-şef (19511954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri. A trecut la cele veşnice pe 6 mai 1961, în Cluj.

 

Radu Cioculescu (n. 20 februarie 1901 – d. 6 ianuarie 1961), muzicolog, eseist, scriitor (primul traducător al lui M. Proust în limba română). Născut la Turnu-Severin,  Radu Cioculescu este fratele mai mare al criticului Șerban Cioculescu. În Primul Război mondial a fost cercetaş.

 După război, se înscrie la Facultatea de Chimie, unde se distinge printr-o solidă capacitate ştiinţifică. Întrerupe cariera ştiinţifică dedicându-se studiului muzicii la Viena. Subdirector al Operei bucureştene, în 1934, este numit director adjunct al Filarmonicii din Capitală. Între timp, se ocupă de publicistică şi critică muzicală.

Radu Cioculescu a murit în închisoarea de maximă securitate de la Dej, în 1961.

Aron Cotruş (n. 2 ianuarie 1891, Haşag, lângă Sibiu – d. 1 noiembrie 1961 La Mirada, California) a fost  diplomat şi scriitor român. A făcut parte din redacţia ziarelor cu caracter naţionalist „Românul” (Arad) şi „Gazeta Transilvaniei” (Braşov), dar a avut şi colaborări cu reviste de cultură: „Gândirea”, „Vremea”, „Libertatea” (Orăştie), „Iconar” (Cernăuţi), etc.

În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Italia, unde a lucrat pe lîngă Legaţia României din Roma. După terminarea războiului, în 1919, s-a întors în ţară a devenit ziarist în Arad, membru al Societăţii Scriitorilor Români şi director la biblioteca “Sămănatorul”.

A lucrat ca ataşat de presă la Roma, Varşovia, iar în timpul celui de al Doilea Război Mondial, ca secretar de presă la Madrid şi Lisabona. A fost directorul publicaţiei „Frăţia de cruce” între anii 1940 şi 1941.

După prăbuşirea regimului antonescian se exilează ca refugiat politic în Spania şi devine preşedintele Comunităţii Românilor, apoi director la revistei prolegionare „Carpaţii”, apărută în Madrid.

În anul 1957 s-a stabilit în Statele Unite, la Long Beach, California, unde a trăit până la sfîrşitul vieţii, pe 1 noiembrie 1961. Rămăşitele sale pământeşti se află în cimitirul Crucea Sfântă, din Cleveland, sub o simplă placă de piatră.

S-a bucurat de mare popularitate şi respect, în lumea exilului românesc, fiind recunoscut ca un poet talentat şi un mare luptător legionar anticomunist

Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu, n. 16 aprilie 1879, Dideşti, Teleorman – d. 8 martie 1961, Bucureşti) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română. S-a născut în familia unui ţăran care era căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este hirotonit preot şi, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chişinău.

 În perioada interbelică desfăşoară o susţinută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, şi editează revistele „Cronica” şi „Spicul”, care apar în perioada 19151918. A desfăşurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare şi reviste ale timpului, precum şi un jurnal care a fost restituit şi publicat postum.

După 1944, este prezent în viaţa literară sau politică, este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în Marea Adunare Naţională şi primeşte Ordinul Muncii, clasa întâi în 1954.

Mircea Gesticone(1902-1961),prozator,autor al romanului”Războiul micului Tristan”(1937),incursiune în imaginarul adolescentin,realizată  pe canaveaua unei intrigi de literatură poliţistă.

Alexandru Kiriţescu (1888, Piteşti – 1961, Bucuresti). A fost un scriitor român interbelic care face parte din aceeaşi generaţie cu Victor Eftimiu şi Mihail Sorbul.Scriitor multilateral , el atacă problematica vieţii sociale contemporane lui în „trilogia burgheză”. Cea mai importantă piesă a sa a fost „Gaiţele”( 1932),atingând  linia de culme a virulenţei satirice moştenite de la Ion Luca Caragiale. In anii celui de-al doilea razboi mondial a scris Dictatorul .

Dupa 1945 va face parte din colectivul de lectură al Teatrului Naţional din Bucureşti. A fost o muncă plină de responsabilitate deoarece montările ce s-au făcut au trebuit să ţină cont atât de faptul că Teatrului Naţional din Bucureşti a fost grav avariat în august 1944 în urma bombardamentelor precum şi de dorinţa autorităţilor de a monta doar operele unor anumiţi autori.

George Mărgărit (27 ianuarie 1923, Tomeşti, judeţul Iaşi – 29 august 1961, Bârnova, judeţul Iaşi) este poet şi publicist. După absolvire este o scurtă perioadă asistentul lui G. Călinescu, care îl menţionează în compendiul Istoria literaturii române, în paragraful dedicat revistei „Jurnalul literar”, al cărei colabo­rator Mărgărit a fost: „înclinat mai mult spre lirică, pune în articolele critice intuiţie fantastică şi expresie amănunţit plastică”.Singurul volum al lui Mărgărit” Vulturii amiezii” (1971), apare postum.

Claudia  Millian (n. 21 februarie 1887 , Bucureşti – d. 21 septembrie 1961) a fost o poetă simbolistă română. În 1914 se căsătoreşte cu poetul simbolist Ion Minulescu. A fost profesoară de desen, dar s-a afirmat în publicistică, poezie şi pictură. Sub pseudonimul Dinu Șerban, a publicat opt piese de teatru. Este înmormântată alături de soţul său la Cimitirul Bellu.

Cezar Petrescu (n. 1 decembrie 1892, Cotnari, Iaşi – d. 9 martie 1961, Bucureşti) a fost un romancier, nuvelist, traducător şi gazetar român, Alături de Lucian Blaga, A. Maniu şi Gib Mihăescu întemeiază revista „Gândirea” în anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul şi Curentul în 1928; director al ziarului oficios România în 1938 şi al revistei România literară, 1938- suprimate în 1940. Se afirmă ca romancier cu romanul „Întunecare” (1927-1928).

Cezar Petrescu, scriitor fecund, care pe urmele lui Honoré de Balzac aspira să scrie o nouă „Comedie umană”, o Cronică românească a veacului XX. Este unul din cei mai de seamă gazetari din prima jumătate a veacului..

Obţine Premiul naţional pentru literatură în 1931 şi Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoţii gornistului – colaborare cu M. Nivicov.A fost membru al Academiei Române, din 1955.

 Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 volume – romane , nuvele, piese de teatru, proză fantastică şi literatură pentru copii, studii, note de călătorie şi memorialistică.

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Paşcani – d. 19 octombrie 1961, Bucureşti) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic român.

Este considerat unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcţii sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele şi povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian, precum şi o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.

 În 1910 este numit în funcţia de director al Teatrului Naţional din Iaşi. În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, funcţia politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist şi se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta. În anul 1955, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961.

Alice Voinescu (n. Steriadi, 10 februarie 1885, Turnu Severin – d. 4 iunie 1961 Bucureşti) a fost  scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru şi traducătoare română. A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata şcoala filozofică neo-kantiană de la Marburg. În 1948 a fost pensionată de la catedră şi a petrecut un an şi şapte luni de închisoare la Jilava şi la Ghencea. După detenţie, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costeşti de lângă Târgu Frumos până în 1954.

A creat Catedra de estetică şi istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti. A publicat cărţi de filosofie, estetică şi teatru. Postum îi apare şi masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică şi cea comunistă.

Conferinţele sale erau considerate adevărate prelegeri de umanism. Cursurile sale universitare acopereau dramaturgia clasică franceză, tragedia greacă şi drama elisabetană (cu precădere Shakespeare). A ţinut şi cursuri de sociologie la Înalta Școală de Asistenţă Socială, militând penru emanciparea şi educarea femeilor.

Opera şi activitatea i-au fost reapreciate postum.

Alexandru Tudor-Miu (n. 25 februarie 1901, Brazi, d. 24 iulie 1961, Câmpina) este un scriitor român care a cochetat cu avangardismul. Versurile lui Tudor traversează mai multe registre: unul eliptic, altul retoric, altul oniric, dar cel mai frecvent şi cu reusita cea mai importantă este cel erotic:
Incepand cu anii 30 ai veacului trecut,în viaţa culturală. a Câmpinei, în fruntea unui grup de  tineri avangardişti,se aflau doi poeţi Geo Bogza şi  Alexandru Tudor-Miu.

Primul a avut un drum ascendent ,recunoscandu-i-se meritele literare prin admiterea în  Academie, iar cel de-al doilea, mai puţin cunoscut, dar cu un elan poetic, atat de promiţător, îşi  intrempe drumul neaşteptat , în 25 iulie 1961 (moare la Spitalul din Campina, în urma unei operaţii nereuşite).

STOICA ION     MORENI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s