MONITOR CULTURAL * on-line

~Ioan Miclău: „Legile divine şi miracolul acestora“

Indiferent de prezenta vazului, mirosul e o alta insusire naturala prin care fiintele se recunosc, nu se ataca, dimpotriva, isi vad linistite de calea vietii lor. Crocodilul  de exemplu, cand e mai rupt de foame, sta in balta linistit langa hipopotam, nu-l ataca desi acesta crapa de grasime. In schimb s-ar napusti de indata spre o zgatie de maimuta numai piele si oase.

Stand in aceeasi clasificare zoologica cei doi verisori se miros parca a avea aceeasi origine, fiindca nu evoluasera inca intratata sa aiba vreo idée despre clasificarile facute de om, de Darvin ori de Linne! Si inca ceva interesant de observat, mirosul devine un fel de bun simt, se suprapun ca un adevarat miracol divin in lumea animalelor. S-a observat ca un armasar are un

bun simt generat prin miros de a nu se atinge de iapa care l-a nascut. Se departeaza. El nu a evoluat cu nimic din nechezatul lui, ramanand necuvantator. Mirosul contacteaza instinctual, dand animalelor comportamente morale, zis omeneste mirosul sangelui vorbeste! Continuitatea speciei insa este o tendinta divina deasemenea, o lege a creatiei neintrerupte. Dar, pe langa faptul ca animalele respecta o periodicitate la actul necesitatilor de imperechere pentru a naste urmasi, moralul acestora  merge pana acolo incat, animalul matur nu se indreapta spre un animal tanar nematurizat, si nu-l va interesa nici femela apartinatoare altei specii zoologice! Au si legile divine un miracol al lor? Cu siguranta ca da.

Cand omul s-a asezat el singur intre animale, prin stiinta sa, probabil a conceput o globalizare statistica a regnului viu in raport cu cel mineral, desi superioritatea omului este insasi divinitatea din el in mersul luminos spre un absolut, care poate fi inteles un ‘sfarsit-incepator’!”  Rasfoind filosofiile lui Ion  Ionescu, l-am inteles ca omul calatorea prin univers sa gaseasca ceva. Ba chiar incerca in mintea lui larga a lega o distanta virtuala intre om si absolut, deci un fir din ghemul timpului pe care sa mearga la tinta imaginara. Placuta copilarie a visului etern mereu inaltator, fiindca  in realitate absolutul pare a fi langa noi. De mor azi, a si sosit absolutul, insa, daca Dumnezeu Divinul ma milueste cu inca zece ani de viata, absolutul va sta linistit la locul sau, adica alaturi, si il voi gasi précis si exact la implinirea celor zece ani de calatorie prin viata!

Traind in starea sa de om, iata, acesta s-a apucat de domesticirea animalelor, desigur in felul in care intelegea el, adica pentru munca si hrana.

Dar daca rasturnam tabloul acestei ordini, am observa ca si “cuvantatorul-omul” ar putea multe invata din comportamentul animalelor. Cu omul ti-ai gasit insa beleaua, si sa crape de avut, tot mai vrea gramezi de aur, pamant si ape, ceruri, nu vede absolutul de alaturi. Si are si vorbire nu numai vaz si miros, totusi  trece usor pe langa cel din specia lui care de sarac ce e, nu ajunge la un pahar de apa!

Asadar, il consider pe filosoful englez Lord Acton filosoful filosofilor tuturor timpurilor omenirii, prin postulatul sau: “Puterea tinde a corupe, puterea absoluta corupe absolut”. Puterea vrea case mari, libertate, vin, femei frumoase, bogatii, totul ce e folositor si desigur gratuit!”

In final, Leul ca animal, cum ne vede si ne miroase de indata  vrea sa ne sfasie, deci nu ne recunoaste de rudenii. Totusi si acesta poate fi calmat din salbaticie si dresat de om! Care o fi acest mecanism diabolic al dresarii si domesticirii? Frica sau iubirea? Categoric, numai iubirea ce o primeste, de mititel, animalul simte, miroase si intelege, devine bun prieten, neprefacut ori fals!

Iata dar miracolul divin: Iubirea!” Prin aceasta pana si animalele devin mai bune!” Intrebarea ar fi deci indreptatita sa o punem: “evolutionismul sau creationismul poarta in “traista” proprie aceste miracole ale fiintelor si ale comportarii acestora?”

Cred ca de fapt, sunt doua segmente ale aceleeasi cai universale, ale unui vector divin si natural prin care trece duhul vietii creatoare!

Atat ma duce si pe mine mintea mea, daca tot nu avem un raspuns deplin si acceptabil  din partea stiintei si a celor ce o studiaza! Ori, cum se face ca nici   societatile stiintifice, care se zice ca stiu, nu au o unitate de vederi inca? Trecem deci prin ceturi, dibuind cu mintile noastre lumini/carari  prin care sa ne regasim, cum s-ar zice, parintii, originile…! Pana si certurile  confesionale ma intristeaza fiindca tot despre aceste regasiri  vorbesc! Desi limpede vedem cum in florile de mar Inviaza Duhul Vietii nascand fructul cel bun si dulce. Creatorul nu sta ascuns ci este peste tot, doar sa inflorim si noi in inimile noastre si se va naste fructul bun  Iubirea.

IUBIREA ESTE DUMNEZEU!

IOAN MICLAU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s