MONITOR CULTURAL * on-line

~Gabriela Petcu: „154 de ani de la naşterea lui Petre Dulfu“

La împlinirea a 154 de ani de la naşterea lui PETRE DULFU, să  ne amintim de “Isprăvile lui Păcală”

“Printre-atâtea griji, necazuri, dacă n-ar mai fi şi glume

Şi poveşti pe lumea asta: ce s-ar face biata lume?” (Cuvânt înainte)

Petre Dulfu s-a născut la 10 martie 1856 în Tohat – Maramureş, într-o familie de intelectuali. Mama, Gafia Bran, fiică şi soră de preot este cea care îi cultivă dragostea pentru poveşti şi basme. Tatăl său, Ghifor Dulf, era un militant activ pentru drepturile românilor aflaţi sub stăpânirea austro-ungară.

Urmează clasele primare şi cele şase clase ale învăţământului secundar, la Baia Mare, în limba maghiară obligatorie pe atunci în toate instituţiile de învăţământ din Transilvania. Cu toate că studia într-o limbă străină, se dovedeşte a fi un elev excepţional, obţinând premiul I la fiecare sfârşit de an şcolar. Urmează cursurile liceale la Baia Mare, în foaia matricolă fiind consemnată în dreptul numelui său caracterizarea „excepţional cu laude şi sârguincios”. Începe să colaboreze la revista liceului pe care, în cele din urmă, aproape că o redactează singur. Debutul adevărat, are loc în paginile revistei din Oradea, “Familia”, condusă de Iosif Vulcan. La acestă revistă, cu opt ani în urmă, debutase şi Mihai Eminescu. În această perioadă, publică versuri patriotice şi o serie de poezii romanţioase, erotice nu numai în această revistă ci şi în altele: “Şezătoarea”, “Amicul familiei”, “Cărţile săteanului roman”.

În 1876 îşi începe studiile Universitare din Cluj şi devine studentul preferat al profesorului Grigore Silaşi care îl recomandă călduros, într-o scrisoare, lui Vasile Alecsandri. Cunoscător al câtorva limbi străine, în timpul studenţiei, Petre Dulfu traduce pentru prima oară în limba română, capodoperele dramaturgiei greceşti antice, Ifigenia în Aulida şi Ifigenia în Taurida, de Euripide. Aceste traduceri, au fost ulterior perfecţionate, cunoscându-se mai multe ediţii.

În 1881, îşi susţine doctoratul la Cluj cu lucrarea „Alecsandri Vazul müködese a román terén” în traducere, „Activitatea lui Vasile Alecsandri în literatura română”. Curajul de a realiza o teză despre un autor roman, în acei ani ai absolutismului austro-ungar, a făcut să fie cunoscută în rândurile cititorilor de limbă maghiară, nu numai personalitatea şi opera lui Vasile Alecsandri ci şi a contextului literar românesc. Petre Dulfu notează în teza sa: „Naţiunea română în momentul de faţă trăieşte perioada de înflorire a creaţiei poetice…Creaţia poetică română de până acum, atinge punctual culminant cu opera lui V. Alecsandri. Cu aceasta, nu vreau să spun că prin Alecsandri creaţia poetică a naţiunii române şi-a atins apogeul. Ea se află departe de punctual culminant al înfloririi sale, dar Alecsandri a trasat deja şi a pregătit bine drumul spre culmi şi tocmai pentru aceasta, opera lui care oglindeşte înaintarea spirituală şi starea de dezvoltare culturală a naţiunii române, merită atenţia nu numai a naţiunii române, ci a oricărei naţiuni.”

Este numit profesor de pedagogie la Şcoala Normală “Carol I” din Bucureşti apoi, preia conducerea Şcolii Normale din Turnu-Severin. Revine în Bucureşti la solicitarea profesorului şi pedagogului Barbu Constantinescu. În această perioadă îi cunoaşte pe Ioan Slavici, şi el professor la Şcoala Normală, pe Eminescu, Vlahuţă, Hasdeu şi alte mari personalităţi ale culturii româneşti. Publică o serie de articole necesare pentru evoluţia spiritului, în revistele de pedagogie ale vremii: “Educatorul”, “Lumina pentru toţi”, “Revista pedagogică”.

În 1886, se căsătoreşte cu Elena Mateescu cu care a avut patru copii. Viaţa alături de soţia sa, a fost benefică pentru scriitor, acesta încurajându-l să se dedice scrisului.

În anul 1894 a debutat editorial cu “Isprăvile lui Păcală”. Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediţii aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creaţii care, de asemenea, i-au adus recunoaştere unanimă: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna florilor, Cei doi feţi-logofeţi cu părul de aur (ultima poveste, scrisă la vârsta de 83 de ani), Gruia lui Novac şi Povestea lui Făt-Frumos. A redactat numeroase manuale şcolare din cele mai diverse domenii: limba română, aritmetică, geografie. Cele mai cunoscute şi apreciate au fost Etica sau morală filosofică şi Noţiuni de estetică.

Se stinge din viaţă  în ultima zi a lunii octombrie a anului 1953, intrând în nemurire prin creaţiile sale literare de valoare incontestabilă.

Autor de basme, profesor, traducător şi doctor în filosofie, fost membru al Societăţii Scriitorilor Români din 1911, Petre Dulfu rămâne la loc de cinste între dascălii promotori ai celor mai înalte idealuri naţionale.

Numele său, face onoare Bibliotecii Judeţene din Baia Mare – Maramureş, prilej pentru care, transmit omagii în numele culturii veşnice.

(Cuvânt înainte – Petre Dulfu)

Şi spre-a nu se pierde-n valma anilor ce vin şi zboară,

Pentru cei din urma noastră, scumpa de poveşti comoară,

Din acele ce-auzit-am  pe bătrâni de mult spunându-mi,

Prins-am cu urechea una, ca s-o spun şi eu la rându-mi.

E povestea lui Păcală, năzdrăvanul din născare,

Cela ce-n isprăvi isteţe pe pământ pereche n-are;

Cel ce-n cale-i nici de oameni, nici de draci nu se-nspăimâmtă,

Ci-a juca pe toţi mi-i face cum din fluier el le cântă.

Vreţi s-o auziţi întreagă? Adunaţi-vă deci roată,

Câţi grăiţi aceeaşi limbă, dragi români din lumea toată!

Ce ne-am face tot cu-amaruri, dacă n-ar mai fi pe lume

Şi câte-o poveste plină de-nveselitoare glume?

––––––––-

GABRIELA PETCU

http://curentul.net

10 martie 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s