MONITOR CULTURAL * on-line

~Florin Contrea: „Turn Babel de… ivoriu“

N-am mai fost de mult pe-acolo, pe la turnul meu… Mi-l amintesc, mai mult, mai mult cu ochiul minţii, cel din frunte, ori cu cel din ceafă, – nici eu nu mai ştiu cu care… Acela cu care poţi să vezi şi cele nevăzute, iar nălucirile, numai să ţi le imaginezi. Dacă ştii cum… Ei, dar nu toată lumea ştie asta. Nici nu trebuie, de fapt, – ce ne-am face dacă?… Hai să vă spun ce-am mai văzut pe-aolo. De „Marele Turn”, în primul rând. Îl ştiam de mic copil. Mă impresiona mult, deşi, nici nu prea ştiam eu pe atunci „ce-i aia”… Mă cuprindea aşa, ca un fel de fior, ca-n faţa lucrurilor nemaipomenite… Da, dar vezi că acum nu mai arată ca pe vremuri… Multe s-au cam distrus  din el… Le-au mai cârpăcit ei, pe ici pe colo, dar tot nu mai e ce-a fost… Ehei…

La început, spuneau c-a fost zidit numai şi numai din fildeş. Materialul acela scump era adus din „Cimitirul elefanţilor”, acolo unde se duc aceia ca să moară când li s-a urât cu viaţa… Tristă soartă au şi ei… Fără de rost, dar, în fine… Câte nu se întâmplă… Dar era numai învelişul lui din ivoriu, – aşa i se mai zice, de fapt, nu-i aşa?… Erau şi multe plăci de marmură, din alea lucioase şi monumentale, dar s-au cam spart cu timpul… Multe s-au şi furat… Pe ici, pe colo, au mai pus pe urmă meşterii şi ceva fier-beton, din acela cenuşiu, ca să nu se observe. Dar tot se vede, – dar cine mai are grijă azi de asta? Nu-s bani… Sau ar fi, dar nu pentru înalta cultură, căzută de mult în desuetudine… Cine să aibă grijă de asta, – primăria?…

Prima dată, când am urcat în acel turn, pe scara aceea întunecoasă, în spirală, mi-era tare frică. Nu mi-era atât să nu cad, – aveam de ce să mă ţin, dar, – cum să nu mă rătăcesc?! Ziceau unii că, – de nimereşti pe o anumită uşă, dintr-un colţ, nu se ştie care,– maare taină e! – dai deţo „scară infinită”. Te-ai aranjat atunci… Urci o veşnicie şi tot pe trepte rămâi. Acolo mori… Nimeni nu te mai poate scoate… Iar dacă o iei în jos, nimereşti drept în pivniţa lui Urmuz, dac-aţi auzit cumva de el. De acolo se poate intra în „Lumea confuză”, sau în „Ţara Absurdului…” Pare să fie ca un colţ din „Lumea lui Alice”, dar e mult mai urât. Şi plicticos… Abia aştepţi să termini lectura… De întrerupt nu poţi, c-aşa e jocul… I se mai zice şi „happening”, – în unele piese de teatru se mai întâmplă şi asta… Dar noi nu criticăm aici, doar observăm.

Dar atunci, se vede că am avut noroc, – nu m-am rătăcit, dar nici n-am văzut mare lucru de-acolo, de sus… Nu se vedea bine, că era împrejmuit cu sârmă ghimpată, – (a pus-o poliţia), – ca să nu se arunce pe acolo cei sătui de viaţă. Strict interzis! În principiu, e voie, dar pe acolo NU! Cine plăteşte paguba, tot statul?

Dar, mai găseai pe un perete şi un „loc de dat cu capul”, – pentru cei dezamăgiţi, şi – „de dat cu roşii”, pentru cei furioşi, să-şi mai descarce nervii, – că bine fac!… Mai era şi o ferestruică, pentru a se vedea de acolo: „Lumea cea fermecată”, – dar tocmai atunci se făcea că era închisă. Se făceau reparaţii, de sute de ani, – nu cred că-i terminată nici acum. E mult de lucru. Şi nici fonduri nu mai sunt, de când cu criza asta…

Dar apropo, – de ce se feresc toţi să recunoască utilitatea idealului „Turn de fildeş” al poeţilor parnasieni? Cui strică şi cu ce? Cu ce-i mai bună arta „cu tendinţă”, – cea politică, pentru folosul direct al propagandiştilor de orice fel, sau cea financiară, – pentru neguţători, doar „reclama e sufletul comerţului!” –  dar atunci, unde mai e loc de adevărata poezie? De ce să nu se bucure fiecare poet de „Turnul” lui imaginar, în care să-şi afle inspiraţia, de unde să înţeleagă mai bine existenţa, de unde să mediteze mai în tihnă, la măreţia creaţiei lui Dumnezeu? De unde până unde ideea că poetul trebuie să fie numai „trâmbiţa” neamului său? La vremuri de restrişte, DA! – dar nu tot timpul, oameni buni!…

Cred că mai bine e să-i dăm poetului, ce e al poetului… Dreptul de a visa, de a crea pentru sine, pentru mine, pentru tine, şi… pentru noi toţi, la urma urmei… Şi dacă se întâmplă ca asta să pară că e artă „minoră”, – să nu ne facem probleme… Şi pentru asta este loc şi nevoie în lume, chiar dacă nu place multora. Şi dacă nu le place, să nu le citească, unde e problema?… Tot nu-i poţi mulţumi pe toţi cititorii… Cine ar putea? De critici, nu mai vorbesc! Să fie sănătoşi! Atât.

FLORIN CONTREA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s