MONITOR CULTURAL * on-line

~Florin Contrea: „Despre geometria focului spiritual scrisă de Eugen D. Popin“

Poemele lui Eugen Doru Popin apărute în volumul cu titlul pitagoreic; Geometria focului (Editura Anthropos, Timişoara, 2009), se remarcă: „Printr-un lirism imagistic de o certă sensibilitate simbolică”  – după cum remarcă Graţiela Benga într-o notiţă din pagina de prezentare a copertei.

Simbolic este ales şi tabloul pictorului englez Turner din prima copertă, înfăţişând în culori impresionante „Incendiul clădirii Parlamentului la 16 octombrie 1834”. Focul reflectat în apele aprinse ale Tamisei este sugerat – tot simbolic, dar într-o altă dimensiune, – de nuanţa roşcată a blănii „vulpoiului nesuferit şi urât” din poemul cu care se începe volumul, atunci când, citez: „… poetul întârzie la masa de scris // o vulpe – / care nu se deosebeşte cu nimic / de oricare alta – / se opreşte în faţa uşii de sticlă / şi priveşte curioasă înăuntru…” (Portret cu vulpe tomnatică).

Din acea parte, – din dimensiunea mitică, desigur, – ceea ce poate vedea şireata vulpe în camera poetului, nu este decât o privire melancolică din care răzbate un gând adânc. Acest gând adăposteşte „în memoria zilei” începutul drumului de undeva din infinit. (Paralele). Fragmentul de amintire impregnat de „aroma de iasomie” ce vine din „o altă natură fantastică” – face ca versurile poetului să aibă încă o dimensiune esenţială, cea a filozofiei, dar a unei filozofii a timpului şi a sentimentului, mai mult decât a unei raţiuni reci şi impersonale cum am putea crede la o primă evaluare.

E vorba – trecând mai departe… (Acasă) – de ceea ce autorul duce tot timpul cu sine, ceva de care, paradoxal, tocmai de aceea nu-i poate duce dorul: de câteva elemente definitorii ale biografiei sale interioare: „ … nici de maidanul copilăriei / nici de birtul unde am băut întâia bere / nici de gârla unde am învăţat să înot / şi nici de biserica unde l-am întâlnit întâia oară / pe Dumnezeu”.

Locurile din copilărie – care apar în memorie, precum inedite secvenţe cinematografice – dau cititorului  senzaţia revederii unui peisaj de mult cunoscut; „… aproape de amiază / de jur împrejur / doar hurducăitul groaznic / al camioanelor / care transportau nisip de la râu”.  Se întâmpla în: Confesiunea umbrei, – din care parcă „nu s-ar fi întrerupt niciodată / povestea bătrânului Marco”.

Ne reamintim melancolic de… „vremurile / în care duminica / aproape toată suflarea târgului / mergea la slujba de dimineaţă”… În „vremurile acelea” chipurile erau „zâmbitoare” – în pofida faptului că Înţelepţii apocalipsului – ironic pomeniţi de autor – au „săpat cu osârdie” la „cimitirul de rădăcini / de pe strada mare”. Istoria se interferează cu prezentul, fiecare aruncând o altă lumină dinspre cotidian spre ideal.

Într-o poezie de rezistenţă a volumului, intitulată Un poet provincial, se poate urmări felul cum cele două planuri aduc, în sufletul autorului, stări de spirit radical opuse. În versuri dispuse în trepte – dorinţa ascendentă de promova pe plan material, nu poate aduce omului decât frustrări:

„nici tata

nici bunicul

nici străbunicul

n-au apucat să ajungă bogaţi”

În strofa centrală poetul îşi enumeră cu sinceritate şi un pic de autoironie, dorinţele: „… ar fi meschin să neg / fireşte că mi-am dorit / o vilă cu baie în marmură albă de Carara…”, etc. iar, la final, reia scara versurilor, de data asta ascensional. Ceea ce pare a pierde, din punct de vedere material, pare că dobândeşte din plin pe planul spiritului:

„de reuşit

am reuşit doar

să mă simt bine

în pielea mea de poet provincial”

Într-o Europă a regiunilor, este firesc, ca un poet atât de reflexiv şi mai ales, un bun cunoscător al mai multor limbi şi neobosit călător, să fie mai mult european decât… provincial, cum pare că se consideră „în titlu” – autorul. De fapt, valoarea operei nu în mărimea oraşului de reşedinţă al unui autor se măsoară…

O altă ascensiune; de data asta chiar a poetului devenit „alpinist” la propriu, se va petrece – secvenţial desigur – în poezia Zugspitze din Jurnalul bavarez. De dimineaţă, sub „roua proaspătă” vedem imaginar „păşunea pustie”.

Mai sus, răsună „ritmul semeţ şi egal / de paşi / şi ecouri”. În fine, ajungem – împreună cu autorul –  la piscul muntelui pe care privirea uimită contemplă: „crucea aurită şi singuratică / veghind la poarta cerului”. În scurte şi esenţiale momente se concentrează un univers. Univers de gânduri dar, mai ales, de trăiri sufleteşti intense.

Aici, poezia ce dă titlul volumului – Geometria focului, se dovedeşte a fi o poartă prin care se pătrunde – sinuos – în „labirintul” sufletului. Sunt stări de spirit complexe, în care „coloana de foc” a dragostei trece prin diferite intensităţi şi nuanţe. O analiză a textului intitulat Infuzie – extrem de restrâns, în stil haiku, – ne duce gândul spre un conflict latent între două situaţii/stări de spirit, radical opuse: „… dintr-o sumedenie de nopţi tulburi / s-a alcătuit o mare limpede de tăcere”. Frământările sufleteşti din prima ipostază – care ţin de elementul „foc” – se topesc în tăcerea absolută a mării – formată evident din „apă” – chiar îngheţată.

Poezia „Jurnal” explică mai clar, cititorului, situaţia dureroasă în care e află sufletul Eului poetic atunci când constată că: „bucuria revederii / a durat numai câteva ore” iar „… izbucnirea aceea de sentimente / s-a diluat într-atât / încât / în cele din urmă / n-a mai fost / decât o după amiază banală”. Geometria variabilă a focului sufletesc pare a se modifica, pas cu pas,  până aproape de stingere când încă: După o jumătate de veac;  „la fel e neostoit / continui să caut / ieşirea din labirint”.

Neobositul călător-poet, aflat în trecere prin Paris contemplă: „de cealaltă parte a străzii / o întrunire intimă a celor care locuiesc / sub cerul liber”; (Bună seara, Paris) – o notaţie psiho/sociologică în care, – celor aflaţi pe caldarâm li se pare că, viaţa în comun, „în saci de dormit” – se apropie de o stare, cum să-i zic… paradiziacă.

Tot în „Oraşul luminilor” se intâmplă poetului să-şi găsească sub… o arcadă dispărută, umbra unui posibil strămoş… „în fiecare seară / între Sena  / Pont Neuf / şi rue des Lavandiere…” – pe cel care a fost în secolul al XIII – lea, primarul Parisului… Jehan Popin… Un moment de bucurie dar şi de o anume… melancolie.

În final, notăm câteva stihuri esenţiale din Drumeţul ostenit, de atâtea şi atâtea peregrinări europene: „cu toate acestea / noi / mergem / mai departe / încet / la vale / precum melcii / fără să mai simţim / casa / pe care-o purtăm în spinare…” Este ceva simbolic aici, în încercarea fără istov, de a-şi afla idealul, în atâtea şi atâtea locuri diferite de pe mapamond… Privirea poetului aluneca – aparent indiferentă – peste asperităţile realităţii, dar, undeva în adânc, „dincolo de cuvinte”, se presimt frământări şi confruntări între sentimente contrarii care, pun cititorul în postura, nu totdeauna confortabilă, de a-şi pune întrebări existenţiale.

Poet, dar şi traducător iscusit, Eugen D. Popin reuşeşte să transpună, din lirica poetului german Bernhard Setzwein, mai multe poeme adunate în volumul Păsările de ce zboară, apărut în editura timişoreană Hestia, în 2008. Alegem, pentru exemplificare, un moment emoţionant din poezia: Câmp nesfârşit la Stare Sedliste:

„Ia te uită ce fuge pe-aici

bătând din călcâie

peste miriştea nesfârşită

între Tisova şi Jemnice,

între cerul verzuliu ca sticla

şi heleşteiele azurii cu peşte

Tu spui: iepuri de câmp,

Eu spun: sunt suflete rătăcitoare

care se-ntorc mereu aici,

chiar şi după 600 de ani

de la cele-ntâmplate

nu-şi pot afla liniştea.

Nu s-a povestit că sufletele nu-s materie

Şi nu-s mai mult decât o adiere.

Atunci, de ce se tot învârt pe aici

precum iepurii fricoşi

de îndată ce vântul porneşte

aducând cu el cântecul acela de oase frânte

al războinicilor Domnului?

Din pepiniera întunecoasă de molizi

de dincolo de drum?

Faptul că la 13 mai 2009, în sala librăriei Joc secund din Timişoara a avut loc lansarea acestor două cărţi de poezie modernă în prezenţa celor doi autori şi a unui numeros public, constituie pentru cultura oraşului nostru, un eveniment semnificativ.

FLORIN CONTREA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s