MONITOR CULTURAL * on-line

~Elena Buică: „Adrian Păunescu va dăinui în timp“

S-a stins clocotul vulcanului numit Adrian Păunescu, poet, prozator, jurnalist, om de cultură, de sport, de televiziune, personalitate remarcabilă care a ocupat un loc însemnat în viaţa ţării noastre. A fost în acelaşi timp una din cele mai controversate prezenţe de pe scena românească din ultimii 40 de ani.  Timpul va cerne tumultoasa sa activitate şi atitudine în vârtejul faptelor şi va decide ce şi cât va rămâne.

Nu cred că este posibil să se aştearnă colbul uitării nici peste poezii, nici peste fenomenul unic de cultură, numit Cenaclul Flacăra, cu toate contestările răsunătoare. Vor străbate peste timp amintiri despre tumultul, exuberanţa şi freamătul nebun al stadioanelor în timpul acelor atrăgătoare evenimente, spectacole pe care Adrian Păunescu le organiza şi le conducea cu vocea lui puternică, cu un soi de histrionism, cu patos, declamativ, vorbind pe înţelesul omului de rând, recitând poezii pe sufletul românilor, dar din păcate şi unele excesiv de laudative la adresa lui Ceauşescu. Ascultându-i poeziile, cel mai adesea puse pe muzică, în aclamaţiile miilor de tineri,  ţi se făcea pielea de găină. Am fost şi eu prezentă la un astfel de spectacol la Bucureşti, în 1974, împreună cu fiica mea, atunci de 16 ani. Am trăit atunci la unison cu fiica mea  o stare specială, ca de vrajă, atrasă ca de un puternic magnet. Am ascultat poezii care-mi păreau că-i ies din suflet, versuri simple, care curgeau limpede dar cu forţă şi emoţie, de o intensitate strivitoare. Străbătea prin tot corpul un fior, o stare rară de bine, se răsucea ceva în noi, parcă deveneam alţi oameni. Ne regăseam într-un spaţiu al descătuşărilor de energii pozitive, în tumultul muzicii, în furtuna aplauzelor. Nu simţeam oboseala îndelungatelor ore de freamăt, nici setea, nici foamea, aveam nevoie doar de ceea ce trăiam atunci.

Cenaclul Flacara era un fel de flacără care aducea un mănunchi de lumină şi de libertate în timpul comunismului întunecat şi aducea puţină schimbare, de neimaginat pentru vremurile comuniste. Au fost 1615 spectacole de muzică şi poezie în 12 ani, între 1973 si 1985, adică un spectacol la două zile şi jumătate. Numai un om puternic cum era Adrian Păunescu, un adevărat monument, ar fi putut atinge o asemenea performanţă nemaiîntâlnită pe nicăieri. Devenise mai popular decât Ceauşescu. Clocotitoarea sa viaţă stăpânită de un sine vulcanic de o intensitate covârşitoare asemenea unui suflu ciclopic, personalitate puternică, imposibil de înregimentat total pe linia partidului, acţionând peste limitele admise în acel timp, i-a speriat pe conducatorii ţării şi l-au aruncat în umbră. Activitatea lui a avut şi aspecte complicate şi tragice, pe lângă cele puternic contestate ca poet de curte. Împrejurările nu i-au mai îngăduit să revină la ceea ce a fost nici după moartea Ceauşeşetilor. Mulţi nu i-au putut ierta adulaţia către Ceauşescu ca un act de îndoctrinare care a întârziat ieşirea din comunism. Adrian Păunescu a murit nefericit. Expansivitatea vieţii s-a întors împotriva lui. Criticul Nicolae Manolescu nota: “Adrian Păunescu, temperament extrem de impulsiv şi poet important, a căzut victimă excesului propriilor sale calităţi”. Vehemenţa extrem de dură cu care este contestat de unii şi după moarte este pe măsura puterii colosale cu care Adrian Păunescu s-a impus maselor.

Personalitatea atât de complexă a lui Adrian Păunescu a fost privită şi din alte unghiuri de vedere. Unii au considerat că acele laude excesive ale poetului s-au născut din dorinţa de a-l influenţa pe Ceauşescu să ţină cârma ţării pe drumul cel drept. Un alt punct de vedere este acela că poetul şi-a dorit să devină un mediator, un fel de poartă deschisă pentru a face abile negocieri între regim şi lumea cultural-artistică. In parte i-a reuşit şi a intervenit cu succes în sprijinul multor pesonalităţi sau oameni de rând aflaţi la strâmtoare. O altă părere este că, lăudându-l pe Ceauşescu, ni-l făcea mai tolerabil, regimul părea mai uşor de suportat.

Relaţia lui cu Ceauşescu şi regimul său a fost ambiguă, a scris poeme adulatoare, dar a avut şi multe versuri ca nişte sentinţe implacabile, critici publice la adresa unor neajunsuri ale impostorilor sau activiştilor PCR. Marin Sorescu zicea despre modul păunescian de a îmbina liricul cu polemicul că, “atunci când îşi scotea colţii, îi sfâşia în largi hiperbole, îi făcea cu miere şi oţet şi îi punea pe munţi la uscat în priveliştea lumii”.

Dincolo de orice păcate, rămân de necontestat multe aspecte din viaţa lui. Purta Basarabia în suflet pentru care a făcut multe eforturi de apropiere de ţara mamă. A promovat generaţii de tineri poeţi şi artişti, a susţinut fotbalul recunoscându-i valoarea ca aducător de mase împreună şi a scris două imnuri. A susţinut o caldă pledoarie pentru valorile naţionale, dând o noua viaţă înaintaşilor şi eroilor noştri, restituind culturii noastre nume pe care se asezase colbul. Îşi dorea ca pe crucea lui să fie scris: ”El a iubit valorile”. A dat o nouă strălucire frumuseţilor patriei. S-a impus ca un simbol al dragostei de ţară şi de neam prin stihuri însufleţite care ţineau loc de ţară.

Poezia lui a avut un larg ecou. A fost un poet aparte. Într-o epocă în care poeţii se dau în vânt pentru a scrie după tehnici moderne, el a avut curajul să folosească mijloace tradiţionale ca să se adreseze direct unei mase largi de oameni. Astfel s-a înscris în rândul ultimilor romantici, transmiţând mesaje clare, coerente, convingătoare într-o limbă românească de o rară frumuseţe. A fost un poet prolific. A publicat peste 50 de volume şi s-au vândut peste un milion de exemplare ale cărţilor sale. În cea mai mare parte, sunt poezii de atitudine socială, poezii mişcătoare, capabile să-ţi stoarcă lacrimi şi dacă ar fi scris despre cotele apelor Dunării sau timpul probabil. Cele mai impresionante sunt cele referitoare la bătrâni. “Repetabila povară” şi  ‘’Rugă pentru părinţi’’ sunt cele mai cunoscute. Personal, regret că nu ne-a lăsat versuri pentru un imn al ţării, nimeni nu putea să scrie mai bine ca el pentru a-l înlocui pe acesta de acum, care nu mai corespunde vremurilor de azi. S-au poate răspunde cel mai bine acel: ”Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte” şi de aceea nu a scris versuri pentru un nou imn!?!? Avea o uşurinţă ieşită din comun de a scrie versuri. Scria poeziile într-un ritm uimitor, nemaiîntâlnit la nici un creator, cred că nu exagerez, din toată lumea cunoscută a literelor. Scria poezii în maşină, pe margine de mese, pe drumuri, îi veneau în minte spontan versuri care curgeau dintr-odată. Uneori, în nopţi târzii, doar cu câteva ore de somn după epuizantele spectacole, el scria şi câte trei poezii pe care a doua zi le recita în spectacol. Avea o memorie fantastică. Evenimentele mai însemnate din viaţa ţării erau publicate în cel mai scurt timp cu putinţă, informând ţara ca un autentic jurnalist în versuri.

Plecarea  prea timurie dintre noi  a fost ultimul lui spectacol, inconjurat de o mare masa de oameni  cu flori, lacrimi, lumânări si aplauze. Se pare că şi de dincolo de pragul spre veşnicie a mai transmis un mesaj, caci mulţimea  părea căzută pe gânduri de a face ceva pentru a scoate ţara din situaţia grea în care se află, aşa cum credea că poetul s-ar fi adresat  prin viu grai, ca un testament.

Viul grai acum s-a stins şi Adrian Păunescu  a rămas să vorbească doar prin graiul scris al poeziilor sale care au atins sufletul multor oameni până în adâncuri. Va dăinui în spirit şi prin amintirea actului autentic de cultură prin care a servit o nevoie interioară a românilor redeşteptând simţirea românească şi oferindu-le emoţionante trăiri pe care  nu le aveau de nicăieri, iar tineretului dezorientat, trezindu-i sentimentul de dragoste de ţară, de oameni, de cultură şi mândria că aparţine unei naţii de care să nu se ruşineze.

Istoria literaturii române nu se va putea scrie fără numele lui.

ELENA BUICĂ

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s