MONITOR CULTURAL * on-line

~Dorel Schor: „Pictura abstractă o mare libertate a imaginii“

Mai mulţi prieteni mi-au sugerat să scriu despre arta abstractă. De ce? Pentru că este, într-o privinţă, genul cel mai controversat sau mai puţin înţeles de către „consumatorul” obişnuit. Nu odată, am auzit persoane respectabile care, trecînd în grabă în faţă unei lucrări din această categorie, făceau observaţii de felul: „şi nepotul meu care e la grădiniţă poate picta aşa ceva!”.

Nimic mai fals. Wassily Kandinsky, unul dintre promotorii acestui curent, consideră că dintre toate artele, pictură abstractă este cea mai dificilă. Ea cere să cunoşti bine desenul, să ai o mare sensibilitate pentru compoziţie şi culori şi să fi un adevărat poet. Ultima condiţie fiind esenţială! Termenul de abstract este aplicabil atunci cînd tabloul nu reprezintă un obiect recunoscibil. El se referă în mod particular la forme care imită natura. Arta abstractă utilizează un limbaj vizual al formelor, liniei şi culorilor, în intenţia de a creă compoziţii cu un mare grad de independenţa faţă de realitatea figurativă. Pe undeva, reflectă schimbările fundamentale din viaţă contemporană, în tehnologie, ştiinţă, filozofie, preocupările sociale şi intelectuale în toate ariile culturii.

Această „independenţă” de realitate poate fi parţială sau completă, în care caz permite o mare libertate a imaginii.

Există un abstract geometric şi un abstract liric, în care culorile sunt în mod deliberat modificate în comparaţie cu realitatea. Există un abstract expresionist, de inspiraţie meditativă şi culori care exprimă emoţie şi un abstract cerebral, în care formele şi culorile sunt riguroase şi simple. Din nou, voi menţiona că în mod paradoxal, nu totul  în compoziţie este abstract. Există uneori o sugestie figurativă, eşti invitat adesea să dai frîu liber imaginaţiei şi să stabileşti singur asociaţii.

Evident, nu toţi pictorii care se vor abstracţi dovedesc această binecuvîntată capacitate de a ne transmite emoţie şi senzaţia unei aventuri spirituale. Sînt mulţi imitatorii, unii meşteşugări pricepuţi, capabili să „producă” în stilul unui Mark Rothko, Barnet Newman, Jackson Pollock, Piet Mondrian sau Max Ernst. Atunci rezultă o pânză decorativă, frumoasă ochiului dar lipsită de personalitate şi valoare intrinsecă.

În Israel s-au remarcat, în urmă cu peste jumătate de secol, pictorii grupaţi în mişcarea „Orizonturi noi” (Steimatki, Zaritki, Straichman, Mokadi, Naton, parţial Iancu, Guttman şi mulţi alţii) care vedeau în curentul abstract eliberarea de dogme şi canoane, o deschidere către modern, o revoluţie tranşantă în estetică. Au urmat alţii, foarte apreciaţi, precum Mordechai Ardon sau Lea Nikel, care au „făcut şcoală”, lucrările lor atingind astăzi, la casele de licitaţii, cote incredibile. Şi în prezent, pictura abstractă ocupă un segment major în muzee, galerii şi expoziţii de artă, ceea ce demonstrează, fără îndoială, lărgirea cercului iubitorilor de frumos care înţeleg şi apreciază genul. Viabilitatea artei abstracte s-a verificat în timp, depăşind cu mult alte curente care, la vremea lor, au cucerit interesul tuturor.

Reproducerile sînt după picturile unor artişti plastici israelieni contemporani.

Dr. Dorel SCHOR

10 aprilie 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s