MONITOR CULTURAL * on-line

~Dorel Schor: „Cocoşul ca metaforă“

Pe un mozaic roman din Africa de nord , doi cocosi reprezinta  emblema familiara a lui Mercur, zeul comertului. Sa nu uitam insa ca Mercur este si „mesagerul”zeilor. Cocosul imprumuta, in conceptia anticilor, ambele atribute. El este reprezenrantul viu al unei forte vitale. Semnificatiile simbolice nu se termina insa aici. Cocosul este, la toate popoarele, heraldul unei zile noi, protectorul impotriva puterii intunericului. Lumea veche il vedea ca un trimis intre rai si pamint.  Chinezii privesc cocosul  ca o pasare a norocului, cuvintul lor pentru cocos este similar cu „favorabil”. Emblema Frantei este un cocos, echipe de fotbal si de rugby il adopta, in Kenia este simbol national, in basmele populare romanesti este personaj important, motivul este preluat de artizanii de peste tot …

 

Metafora se bazeaza pe calitatile tipice ale cocosului. Sau pe cele aparente care ii confera un statut qvasiuman. El semnifica noblete si mindrie, demnitate si potenta, personalitate… Uneori, chiar puteri profetice si energii solare. Dar si trasaturi negative: vanitate, „sefie” si snobism, agresivitate gratuita si stupiditate (minte de cocos), infidelitate in mariaj, fudulie…

 

In ochii nostri, cocosul ramine totusi un exponent al frumusetilor lumii naturale. Penajul sau are un potential decorativ incontestabil. Culorile intense sugereaza optimism si dinamism. Atitudinea pasarii capata semnificatii emblematice . Nu e de mirare ca il gasim ca „model” oaspete la numerosi artisti plastici. Desigur, trecut prin interpretarea personala a acestora, cu amprenta stilului personal si a semnificatiei din context , cocosul devine un personaj aproape omniprezent. Adesea surprinzator.

 

Am presupus, de exemplu, ca la Botero va trebui sa se asemene personajelor sale rubiconde, dar uite ca desi umple spatiul inramat, cocosul lui e lipsit de rotunjimi.  Cocosul in pinzele lui Chagall devine personaj familial, face parte nu numai din gospodaria saracului, ci e aproape de sufletul lui. La Rubin e surprinzator de senin, demn, important, dar cumsecade. Avi Schwartz il vede luptator implacabil, la Zvi Tadmor e aproape metafizic, Picasso il infatiseaza sexist, Sami Bris – festiv, Vasili Timofeev – pastoral, Iosl Bergner – semantic, Eduard Grossman – neinduplecat … Nu sint putini pictorii „specializati” in subiect, precum Marcia Baldwin, Delilah Smith, James Barron sau Barbara Fox care justifica concret zicerea cu cererea pietei si oferta. La acestia predomina decorativul, rezultat al gustului uneori necultivat al clientului, dar i-am notat tocmai pentru ca ei reusesc sa se strecoare onorabil, semnind lucrari care dovedesc fara indoiala talent si bun gust.

Dr. DOREL  SCHOR

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s