MONITOR CULTURAL * on-line

~Dorel Schor: „Cele 3 graţii şi idealul de frumuseţe“

Cine nu a vazut macar un tablou reprezentind trei femei tinere, imbratisate intr-o atitudine dansanta, profilate pe un frumos décor natural sau architectonic, adesea sugerind un decor de teatru?! De la marile muzee care adapostesc operele maestrilor si pina la picturile de gang, subiectul e unul din cele mai raspindite. Personajele sunt idealizate, ele exalta ideia de feminitate, senzualitate excesiva, erotism rafinat.

Dar stim cine sint cele trei gratii?  De cind Rafael le-a pictat cu cite un mar rosu in mina, nu putini au ramas cu convingerea ca subiectul e legat de marul Discordiei si optiunea lui Paris, intre cele trei zeite. Dar nu…Gratiile vin si ele din mitologia greaca, sint fiicele lui Zeus si ale Eurynomei si se numesc Aglae, Eufrosine si Thalia. Traiau alaturi de muze in Olimp si faceau parte din alaiul zeilor. Numele lor (in greaca veche) inseamna stralucire, splendoare (Aglae), voiosie, bucuria vietii (Eufrosine) si inflorire, abundenta (Thalia). Ce-si puteau dori mai mult  barbatii antichitatii, cita vreme ele personificau un mod de viata festiv ? Vesnic tinere si frumoase, gratiile exprimau seductia, sarmul, dorinta, placerea .

E de mirare ca au fost un permanent motiv de inspiratie? Numai ca exprimind de fiecare data steriotipurile epocii, fiecare artist era convins de frumusetea lor, altfel. Cele trei gratii ale lui Rubens au fetele rubiconde, pintecele moale, fesele masive, coapsele cu celulita. Femei solide, pe gustul secolului 16. Hans von Aachen, pictor manierist, ca si maestrii renascentistii germani Duhrer si Cranach au gusturi ceva mai rafinate, acordind totusi feminitatii si atractivitatii atributele specifice locului si timpului lor. Botticelli e un meridional, frumusetea sudica e mai dezinvolta, gratiile sint mai suple, mai… gratioase, mai aproape de idealul actual.

Cele trei gratii… Numarul trei este magic. Trinitatea este de multe ori prezenta in simbolistica religiilor. Dar si in interpretari paralele, reprezentarile plastice fiind uneori suprapuse, evident simbolic, pe cele trei puteri din statul modern: legislativa, executiva, judiciara. Noi ne vom intoarce insa la arta plastica, vom cita in fuga sculptura lui Antonio Canova sau taboul lui Fragonard si vom ajunge, pe tema celor trei gratii, la multitudinea modalitatilor artistice abordate de contemporani. Fotografia artistica, pictura – parodie, caricatura, colajul, afisul politic sau incercarile picturale  oneste de a surprinde „modern” pretextul mitologic antreneaza in scenarii ludice simturile muritorilor si inteligenta lor.

Dr. DOREL  SCHOR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s