MONITOR CULTURAL * on-line

~Dan Lupescu: „Casa caselor din vis (acasă la Fanus Neagu)“

     Scriu aceste rânduri la câteva ceasuri după ce am aflat de naşterea în cer a celui mai prolific dramaturg român din toate timpurile (140 de piese): Paul Everac. Mare iubitor de români, românitate, românism. Spirit coborât, parcă, din lumea sfinţilor bizantini. Ca şi Adrian Păunescu, despre care, în urmă cu aproape un an, grăia: “Mi-a luat-o înainte în multe privinţe. Nu trebuia să mi-o ia înainte şi în moarte”.

 În această mărturisire nu era nici urmă de sarcasm, ci doar o tristeţe cvasimetafizică, o adiere de sceptic mântuit. Paul Everac avea în vedere, înainte de toate, faptul că el era mai vârstnic cu aproape 20 de ani decât Adrian, buzduganul de purpură al unei generaţii hăruite de Dumnezeu cu belşug de talent, demnitate naţională, rectitudine civică şi morală, bucurii celeste, uneori, şi, desigur, suferinţă cât putea duce…

         Trecut la cele veşnice pe 5 noiembrie 2010, Adrian Păunescu l-a chemat în ceruri, după numai şase luni şi trei săptămâni, pe Fănuş Neagu, un alt stâlp de pridvor al generaţiei 60.

         Şi astfel, după o rânduială ştiută doar de ursitori, din jumătate în jumătate de an, rămânem tot mai săraci, însinguraţi şi goi de stelele noastre cardinale.

         …Exact acum o săptămână, într-una din pauzele seminarului internaţional organizat la Brăila de ,,Doamna de fier” a Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional: Ana Hărăpescu, am dat o fugă, împreună cu colegul şi prietenul meu Romulus Turbatu, până în satul natal al lui Fănuş Neagu: Grădiştea – 55 km la nord de Brăila, 30 km la sud de Rm. Sărat. Un drum pe care nu-l mai bătusem niciodată. Aflasem însă că, pe 2 iulie, la 40 de zile de la moartea lui Fănuş, aici se deschisese Casa memorială.

Mare ne-a fost surpriza când, după o curbă la stânga, la vreun kilometru distanţă de şoseaua naţională Brăila-Rm. Sărat, aveam să zărim calea rutieră blocată. ,,Cred că am ajuns” – m-am adresat cu voce tare colegului Romulus, care a şi apăsat pe frâna Fordului Focus. Un buchet de oameni, care tocmai vizitaseră Casa memorială Fănuş Neagu, făceau fotografii, se îmbrăţişau cu gesturi largi, îşi luau bun rămas. Acesta a fost şi norocul nostru, deoarece, dacă întârziam fie şi numai cinci minute, profesorul ……..Negoiţă, custodele, pleca spre şcoala din satul învecinat, unde avea ore la clasele gimnaziale. Pleca luând cu sine cheile Casei memoriale. Surpriza a fost şi mai mare când am coborât din automobil. Scriitorul Nicolae Băciuţ (omologul meu din Tg. Mureş, directorul revistei Vatra veche, lansată de el, acum trei ani), de care ne despărţisem cu vreo oră în urmă, la seminarul internaţional,  şi despre care bănuiam că o luase spre drumurile transilvane, ne-a întâmpinat cu bucurie şi ne-a făcut cunoştinţă cu cei prezenţi:prof. Angela Olaru, doamna, domnul şi domniţa Miron (născută la 1 august 1997), tuspatru din Brăila, şi, fireşte, profesorul Negoiţă. Familia Miron îi facilitase poetului, eseistului şi publicistului Nicolae Băciuţ deplasarea la Grădiştea.

La 14 ani abia împliniţi, Miruna-Ioana Miron ne-a oferit (presată de prietenul Băciuţ) autografe pe placheta sa de debut editorial: Zi fără anotimp (Editura Nico, Tg. Mureş, 2011, 58 p.),  poeme în proză de o delicateţe, frăgezime şi vibraţie lirică admirabile.

După încă o repriză de fotografii, în faţa Casei memoriale, şi după ce le-am dăruit tuturor exemplare din ediţii diferite ale revistei Lamura (pe care o realizez la Craiova, împreună cu Ovidiu Ghidirmic, Marian Barbu şi Romulus Turbatu), am rămas doar cu profesorul Negoiţă, consătean şi prieten al marelui Fănuş Neagu.

Pitită într-o livadă, casa, văruită în nuanţe de galben pai, cu chenare, la ferestre şi uşi, de culoare brun-coniac, pare să te întâmpine cu un surâs ospitalier, bucuroasă că îi treci pragul.

Văzută din şosea, casa are trei retrageri volumetrice (cum ar zice arhitecţii): cu fiecare rând de odăi, îşi adaugă încă o extensie. Un pinten. Fiind de trei ori mai lată (lungă) pe aliniamentul din spate, faţă de acela de la intrare.

Văzută de sus, casa are, pe latura de est, un zig-zag, care te trimite cu gândul la celebra sculptură a lui Constantin BRÂNCUŞI: Cocoşul, salutând soarele.

Întâmplare ori, mai degrabă, inspiraţie divină, această formă de fierăstrău zdrenţuieşte crivăţul fioros la vreme de toamnă, face ferfeniţă viscolul din oţel fierbinte al iarnii, sfârtecă şi domoleşte vipia verilor, când lava sorelui curge pe pământ.

În antreu (lung, prelung ca o ispitire în labirint), te frapează trei panouri cât un stat de om. Cel din stânga este înviat de un portret (fotografie) a lui Fănuş Neagu, sub care licăreşte textul mărturisitor despre ce înseamnă pentru el satul natal Grădiştea şi casa-pinten în calea crivăţului.

Panoul din dreapta, împărţit în două coloane, cuprinde lista cărţilor de căpătâi, a romanelor, povestirilor şi altor volume publicate de Fănuş Neagu.

Pe fundal, privindu-te ochi în ochi, când păşeşti pragul de la intrare: Fănuş Neagu. Fotografie-portret, înaltă de cel puţin un metru şi jumătate.

Deschizi cu sfială uşa din stânga şi plonjezi rapid în lumea de taină a unei case româneşti de la ţară – adică de acolo de unde, de mii de ani, dăinuie talpa ţării şi încă ne mai poartă peste milenii.

Nu ştii ce să admiri mai întâi: puzderia de fotografii, solitare sau în montaje felurite, ori mai degrabă frumuseţea neasemuită a mobilierului tradiţional (ţărănesc), a uneltelor şi ustensilelor trebuincioase în viaţa de zi cu zi. Paturi de lemn, leagăn pentru micuţul Fănuş, policioare doldora de străchini, farfurii, oale din ceramică, putinei pentru brânză, fierăstraie, război de ţesut, coşuri de nuiele şi, surpriza-surprizelor (pentru că nu ne mai aducem aminte de ele): medicul casei – lădiţa cu ventuze, ocrotită, deasupra, de nelipsitul mătăuz cu vată în cap.

Camera din urmă, pe dreapta, în care închei circuitul, este străjuită de un alt portret olimpian al lui Fănuş Neagu, lat de un metru şi douăzeci de centimetri, înalt de aproape un metru şi şaptezeci. Te îndeamnă să i te alături şi să mai faci o fotografie de adio. Ori de bună revedere. Cu el, cu Fănuş.

În aceeaşi odaie: vitrina cu plachete, medalii, premii, diplome; vestmintele de academician ale lui Fănuş; mai multe panouri de mari dimensiuni, cu zeci de fotografii de la diverse festivaluri internaţionale, naţionale, de la şezători literare şi întâlniri cu cititori de la nord, dar şi de la sud de Dunăre, din alte zări ale lumii…

Şi, totuşi, această călătorie în labirintul casei în care s-a născut şi a copilărit făurarul mitografiei Bărăganului, Fănuş Neagu – cel ce a înălţat noi colonade Panteonului prozei româneşti, gemene cu acelea sculpate de ion Neculce, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Ştefan Bănulescu, Constantin Ţoiu – eşti obligat să o închei în prima cameră din stânga. Pentru că acolo se află Cartea de onoare, în care profesorul Negoiţă te invită să-ţi caligrafiezi câteva impresii. Prima dintre însemnările din Cartea de onoare aparţine celui mai valoros critic şi istoric literar roman în viaţă, acad. Eugen Simion datată 2 iulie 2011, atunci când Casa lui Fănuş a intra în circuitul public. Cu acel prilej, în prezenţa oficialităţilor şi a prietenilor culturii din zonă – inclusive al Lui Lucian Chişu, brăilean de obârşii, director al Muzeului Lizteraturii din Bucureşti – bravukl meu prieten din anii studenţiei, Viorel Coman (pseudonimul profesorului Viorel Mortu), a lansat fascinantul său volum: Fănuş Neagu – Povestirile magice. Împreună cu acad. Eugen Simion, Viorel Coman, care şi-a dat doctoratul cu o teză despre universul prozei lui Fănuş Neagu,  va duce la împlionire un vast proiect cultural, menit să-l menţină mereu viu în conştiinţa generaţiilor de azi şi de mâine pe inconfundabilul Fănuş.

La bună revedere, oameni ai Spiritului Românesc ! Fănuş, Adrian, Paul, Mircea…

DAN LUPESCU

Craiova, 19 oct. 2011

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s