MONITOR CULTURAL * on-line

~Dan Brudaşcu: „Diversiuni electorale“

Deşi, legal, campania electorală ar fi trebuit să înceapă abia după data de 30 octombrie a.c., practic ea a început demult. Dacă avem în vedere faptele – şi nu ne referim deloc doar la declaraţii politice, nu o dată incendiare – atunci avem dovada incontestabilă că, în realitate, la acest moment campania, cu nesocotirea completă a legii, chiar cu sfidarea ei, ea este în plină desfăşurare. Guvernul, ca, de altfel, toate guvernele post-decembriste, a găsit subit bani să distribuie, pe criterii exclusiv clientelare, judeţelor. Mai ales acolo unde conducerea acestora este PNL-istă, PSD-istă sau UDMR-istă. Ca să nu fie acuzat, însă, sume mici, adeseori nesemnificative au ajuns şi la judeţele conduse de foştii lor parteneri de guvernare, deveniţi între timp cei mai aprigi duşmani ai liniştii guvernanţilor.

Chiar şi aceste sume derizorii ajunse pe mâna conducerii judeţului Cluj, de exemplu, tot după model guvernamental, dar şi ca să nu încalce tradiţia, consolidată cu fiecare nouă legislatură, au fost distribuite după criterii care nu au nimic de-a face cu legea. Aşa se face că, din fonduri care ar fi trebuit să rezolve probleme economico-sociale prioritare, banii au devenit o veritabilă mită electorală. Iar, potrivit presei, peste 10% din fonduri au fost repartizate comunei Aghireş. Este foarte adevărat că, datorită unei politici păguboase, ce poate fi imputată tuturor guvernelor post decembriste, zona Aghireş a fost lăsată, ca multe alte zone ale judeţului, în paragină. De aceea, aici şi-au pierdut locurile de muncă mii de persoane şi tot de aici au ales să emigreze sute de tineri pentru care nu existau perspective reale privind un trai decent şi un loc de muncă decent retribuit.

Dacă banii repartizaţi peste noapte comunei Aghireş ar rezolva măcăr 10% din problemele cu care se confruntă comunitatea locală, atunci modul clientelar de repartizare a fondurilor ar avea o oarecare justificare. Dar, cum spuneam şi cum ar fi trebuit să se ştie, problemele Aghireşului sunt mult mai mari şi mai serioase şi privesc investiţii de zeci de milioane de euro, pentru a relansa dezvoltarea economico-socială reală a zonei, pentru încurajarea şi atragerea investitorilor şi crearea de sute de locuri de muncă. Zona Aghireşului ar fi trebuit inclusă pe lista priorităţilor judeţului, în vederea creării unui parc industrial, paralel cu eforturile de introducere a gazului metan, de electrificare şi dublare a liniei de cale ferată etc. În felul acesta, pe lângă creşterea oportunităţilor de asigurare a câtorva sute, cel puţin, de locuri de muncă, s-ar crea standarde superioare de viaţă, dar şi de confort în toate localităţile de pe traseul Cluj-Napoca-Aghireş.

Din păcate, nici la nivel central, nici judeţean, fie că lipsesc ideile valoroase, în acest sens, fie se preferă amăgirea sine die a populaţii de către sfertodocţii puterii.

Chiar dacă nu contestăm calităţile de bun gospodar ale actualului edil şef al Aghireşului, ne îndoim că recenta pomană electorală făcută de conducerea judeţului îi va permite să facă prea multe.

În realitate, având în vedere cine sunt candidaţii pentru Parlament ai partidului în cauză, prin astfel de repartizări mai mult decât generoase, dar nejustificate şi ilegale, se urmăreşte să se câştige bunăvoinţa electoratului spre a-i vota. Ar fi, însă, o greşeală majoră, care şi-ar arăta efectele nefaste imediat după alegeri când, ca urmare a acestei politici aventuriste, fără fundamentare economică, vor spori falimentele atât în domeniu public, cât şi privat, va creşte numărul şomerilor şi, implicit, va scădea şi mai mult şi mai dramatic nivelul de trai al populaţiei din zonă şi din întregul judeţ.

După cum se ştie, în pofida declaraţiilor zgomotoase ale partidelor politice, nu s-a dorit şi nu se doreşte organizarea apropiatului scrutin pe baza candidaturilor în colegii uninominale. Cu câteva excepţii, partidele politice, fără excepţie, nu au identificat cei mai buni candidaţi, capabili să obţină sufragiile electoratului şi să le asigure succesul scontat. Cel mai elocvent exemplu îl constituie situaţia din judeţul Cluj. De aceea, tot fără excepţie, s-a recurs la improvizaţii, fiind aruncaţi în luptă, spre a fi sacrificaţi politic, tot felul de anonimi sau personaje discutabile. Mulţi candidaţi, fără experienţă şi cultură politică, nu înţeleg nici 5% din nevoile judeţului şi aşteptările oamenilor şi nu au programe şi idei concrete pentru problemele concrete ale fiecărui colegiu, ale fiecărei localităţi. Am asistat, de curând, şi la veritabile cazuri de laşităţi politice, când persoane aflate în conducerea unor filiale sau care au deţinut demnităţi guvernamentale sau parlamentare, conştientizând, probabil, că nu sunt cunoscute de electorat, că nu sunt credibile, nu s-au mai angajat în cursă. Este cazul arhicunoscut al foştilor miniştri psd-işti Ioan Rus şi Vasile Dâncu, dar şi al parlamentarilor udmr-işti Peter Eckstein Kovacs şi Konya Hamar Sandor, retraşi şi ei din cursa electorală.

În absenţa unor competitori valoroşi, dar şi a unor programe viabile, care să convingă electoratul, PSD, PNL, PD-L şi UDMR au recurs la o serie de diversiuni extrem de periculoase pentru viitorul ţării, pentru unitatea şi integritatea ei.

Aşa cum remarca de curând un analist politic, aceste formaţiuni politice, slab reprezentate în teritoriu, nu o dată de oameni de paie, vor să distragă atenţia de la problemele locale, extrem de importante pentru viaţa de zi cu zi a oamenilor, spre teme politicianiste şi populiste. Cu alte cuvinte, în aceste zile se pune la cale cea mai neruşinată lovitură de teatru menită a dezorienta şi bulversa şi mai mult electoratul român. Se doreşte, în fapt, deturnarea votului de la persoana care candidează spre partidul pe care aceasta îl reprezintă. Cu alte cuvinte, după ce au făcut imposibilă participarea independenţilor la apropiatul scrutin, acum se doreşte un vot politic şi nu unul determinat de capacitatea candidaţilor de a onora obligaţiile pe care, fiecare, trebuie să şi le asume faţă de comunitatea pe care doreşte să o reprezinte.

În acest context, dovedind o uriaşă indiferenţă, ba chiar un suveran dispreţ faţă de nevoile ţării şi aşteptările cetăţenilor, partidele politice amintite pregătesc sacrificarea viitorului poporului român. Aparent, temele abordate: mărirea pensiilor şi a salariilor unor categorii socio-profesionale, reprezintă subiecte de larg interes, căci fiecare dintre noi ştim pe pielea noastră cât de greu se trăieşte azi şi cum, de la o zi la alta, se deteriorează nivelul de trai a milioane de români. Numai că modul de abordare şi soluţiile propuse nu numai că nu rezolvă problemele, dar, dimpotrivă, riscă să distrugă ţara, să pericliteze siguranţa naţională. Mai mult, prin lipsa de responsabilitate de care dau dovadă liderii politici ai partidelor mai sus pomenite se va ajunge la blocare economiei, la aducerea ei în imposibilitatea de a se salva de efectele devastatoare şi pustiitoare ale crizei bancare şi financiare mondiale.

Partidele politice care sunt sau au fost la guvernare, conştiente că situaţia extrem de grea cu care se confruntă milioane de români, de care ele sunt direct răspunzătoare, riscă, în contextul mondial complet nefavorabil şi deosebit de ostil, să se deterioreze şi mai mult. Dar, în loc să situeze în centrul dezbaterilor aceste subiecte vitale şi stringente, se preferă insistenţa pe dispute politicianiste şi populiste. Pentru orice observator atent este clar că aceste forţe politice sunt corijente la capitolul programe politice şi economico-sociale care să ofere soluţii de durată, nu paliative, pentru a scoate ţara din griză şi pentru a atenua la maxim efectele crizei economico-financiare globale. Deşi lideri marcanţi ai forţelor politice amintite au făcut naveta în Europa, doar pentru a-şi face imagine şi a convinge emigranţii români să-i voteze, ei nu au reuşit sau n-au vrut să înţeleagă că şi aceşti oameni, alungaţi din propria lor ţară tocmai de politicile dezastruoase ale acestor formaţiuni politice, riscă să-şi piardă, în noul context de criză economică globală, locurile de muncă şi, mulţi dintre ei, să fie obligaţi să revină în ţară. Ori, în condiţiile în care panglicarii puterii şi ai celorlalte partide numite sunt activi doar la capitolul flaşnetă propagandistică, se pune, firesc, întrebarea dacă economia românească ar putea oferi ceva, în afară de sărăcie, mizerie şi nesiguranţa zilei de mâine, acestor români.

Iată de ce cred că, dacă doresc să acceadă la putere, aceste partide zgomotoase şi găunoase ar trebui să ţină cont inclusiv de acest ultim aspect semnalat.

Am lăsat la urmă referirile la UDMR. Şi această struţo-cămilă a politicii post decembriste este în egală măsură de drumul înfundat în care a fost adusă economia ţării. Nici în cazul ei nu se observă existenţa unui program politic sau economico-social capabil să ofere soluţii ţării în care guvernează şi de la al cărei buget beneficiază de sume incredibile şi de privilegii pe care ungurii nu le au nici în Ungaria.

Şi ei vor să distragă atenţia de la problemele concrete şi imediate ale electoratul. Doar că, în cazul lor, nu s-a mai recurs la fumigenele electorale psd-iste, pd-l-iste sau pnl-iste. Brusc, sesizând pericolul de a nu mai intra în Parlament, lideri care pozau la toate colţurile de stradă în democraţi, au preluat slogane şi programe extremiste, şovine, revizioniste, menite a duce la distrugerea unităţii şi integrităţii naţional-statale a României. Şi UDMR este, se pare, deplin conştientă că proprii candidaţi, în bună măsură iluştri anonimi, nu vor reuşi, în ciuda practicilor dictatoriale, de tip stalinist, impuse minoritarilor unguri, să le câştige încrederea şi voturile.

Profitând de incapacitatea instituţiilor Statului, i.e. Guvern, Preşedinţie, M.I.R.A., Ministerul Justiţiei etc. de a impune respectarea legilor, UDMR, dovedind un tupeu şi obrăznicie fără margini şi dovedind că este continuarea celor mai reacţionare forţe revizioniste, doresc nu doar sfidarea simbolurilor naţionale, a demnităţii poporului român, ci şi sfârtecarea ţării, după modelul Kosovo.

Iată cum ţara rămâne, într-un moment critic al existenţei sale, când toate forţele politice responsabile ar fi obligate să lucreze pentru interesele ei, acestea, inconştiente şi laşe, prizoniere ale unor interese meschine, manipulate de cercuri mafiote, izolată, compromisă, ameninţată cu distrugerea economică şi cu sfârtecarea trupului ei.

Am ales, ca şi candidat la Camera Deputaţilor în colegiul uninominal nr. 9, Cluj, sloganul: „Politica are nevoie de conştiinţă”. Altfel, în opinia mea, ea nu slujeşte nici interesele comunităţii clujene, nici pe cele naţionale, iar dintr-un factor de progres, politicianul se transformă, ca în prezent, într-un jalnic profitor sau, tot ca în prezent, într-un periculos duşman al poporului român.

Dr. DAN BRUDAŞCU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s