MONITOR CULTURAL * on-line

~Andreii Rotii: Recenzie la „Incursiune în filosofie“ – Daniel Mureşan

După cele O sută de reflecţii ilustrate publicate în 1995, Daniel Murcşan solicită din nou atenţia publicului cu prezentul volum Incursiune în filosojîa vieţii. M-am bucurat şi atunci de onoarea de a putea recomanda publicarea lucrării; folosesc prilejul ce mi s-a oferit pentru a-mi repeta gestul.

Autorul este, în aceeaşi persoană, filosof şi artist plastic (pictor, grafician). El îşi prezintă, ca artist, reflecţiile filosofice formulate în cuvinte şi propoziţii şi ca filosof, o suită de imagini colorate în care îşi îmbracă şi exhibă ideile. Reflecţiile sale filosofice ţin de genul aforistic; aforismele au, prin firea lor, caracter fragmentar şi nesistematic; înmănunchiate, ele alcătuiesc – dacă nu un sistem, totuşi – un întreg coerent, dominat de consecvenţa gândului ce tinde spre mai bine. Mozaicul, se ştie, e format din pietricelele sclipitoare, care, câte una, nu spune mult; meşteşugit îmbinate, ele alcătuiesc un frumos şi elocvent întreg.

Artistul nostru filosof este prin excelenţă un moralist, iar aforismele sale – reflecţii scurte, sacadate, declanşate întotdeauna de câte un fapt al vieţii publice, de experienţa traiului cotidian din anii din urmă – sunt prin excelenţă purtătoare ale unor sentinţe morale. ,,Societatea românească este traumatizată” de experienţa derutantă a anilor de tranziţie postdecembristă, notează undeva autorul. Şi mai constată; „ne situam, din păcate, în zona dezechilibrului”. A unui dublu dezechilibru, aş adăuga: a celui interior şi a celui exterior, deopotrivă. Vindecarea traumei, însănătoşirea societăţii pretinde reechilibrarea internă a conştiinţelor individuale şi -drept condiţie şi consecinţă în acelaşi timp – realizarea integrării (sau reintegrării) echilibrate a indivizilor în societate. Filosofemele autorului nostru sunt expresii ale căutării febrile a punctelor de

sprijin pentru înfăptuirea acestei complexe operaţii. El recurge la tot pasul la zicerile celebre ale marilor filosofi, ştie însă că înţelepciunea livrescă este cenuşie în raport cu infinita varietate a nuanţelor de pe paleta vieţii. El caută absolutul în cotidianul sur, dar ştie că îi lipseşte – ne lipseşte – certitudinea de a-l fi găsit. Marii gânditori ai omenirii se contrazic adesea; este imposibil să fii adeptul tuturor. Căutarea neîncetată este general – umană. Trăim într-o accentuată nesiguranţă existenţială; nesigure sunt, prin firea lucrurilor, reperele noastre metafizice şi relative, judecăţile noastre de valoare. Tânjim însă spre siguranţă, spre repere orientative solide: n-avem decât să ni le căutăm, să ni le formulăm prin propria judecată, pe cât posibil mai deschisă, mai eliberată de prejudecăţi.

Să nu se aştepte, cititorul – spectator, la formule de gândire, la reţete acţionale gata elaborate, pe care le-ar putea prelua şi aplica întocmai, cu garanţia succesului în procesul folosinţei. Gândul înţelept şi imaginea frumoasă se sustrag legilor pieţii. Din lectura şi contemplarea prezentei cărţi rezultă „doar” imboldul la reflecţie autonomă, la sensibilitate faţă de valori, la toleranţă şi înţelegere faţă de valorile altora, la omenie. Şi nu e puţin lucru.
ANDREI ROTII

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s