MONITOR CULTURAL * on-line

~Alexandra Zărnescu: Trăim „vremurile de pe urmă“?!

Cei mai mulţi dintre noi care mai intrăm, din când în când, prin librării, nu putem să nu observăm producţia în continuă creştere de cărţi care tratează subiecte din domeniul spiritualităţii, ocultismului, magiei şi parapsihologiei. Din experienţa mea cu oamenii din jur, constat că există un interes tot mai mare şi o aplecare către studiul disciplinelor esoterice. Nu consider că acest interes este condamnabil, însă mi se pare îngrijorător faptul că informaţii odinioară secrete şi păstrate pentru iniţiaţi sunt acum înşirate pe toate rafturile şi tarabele. Evident că, odată cu supraabundenţa de materiale, au apărut, ca ciupercile după ploaie, tot felul de „clarvăzători“, „vindecători“, „lucrători cu lumina“ şi „trimişi ai Domnului“, care au creat o adevărată „industrie a spiritului“, prin care seduc şi prostesc naivii sau oamenii disperaţi.

Mărturisesc faptul că subiectele enumerate mai sus mă interesează şi mă fascinează de când mă ştiu, la fel ca şi filmele SF, fapt care m-a determinat şi pe mine să mă informez pe cât posibil asupra lor, însă doar ca hobby. De aceea, îmi asum fiecare cuvânt atunci când îmi permit să contest, în unele cazuri, capacităţile şi, mai ales, buna intenţie a unora dintre aceşti „iniţiaţi“, care sar în ajutorul nostru la fiecare pas – evident, contra unor taxe piperate. Cei mai mulţi dintre aceşti „vraci“ servesc naivilor ca argument sintagma „legea karmei“, explicându-le victimelor lor inocente că, dacă ei, „vindecătorii“, nu renunţă să le ceară „arginţii“, este pentru că le fac un mare serviciu pacienţilor/clienţilor; anume, cică e de preferat să li se plătească serviciile, în teancuri de bani, pentru că astfel pacientul îşi plăteşte, chipurile, în cel mai uşor mod, păcatele din viaţa aceasta sau din cele anterioare, iar dacă „păcătosului“ nu i se pare „echitabil“, ar putea contracta vreo boală gravă sau s-ar abate asupra lui şi a familiei cine ştie ce tragedie ca expresie a nu-ştiu-cărui-bestem-ancestral, aşa că, fireşte, oricine ar prefera să scape atât de uşor, doar dând banu’ contra iertării păcatelor şi a „arderii karmei“. Iar un al doilea argument, la fel de important – în optica acestor impostori –, este acela că, pentru a ne înlesni evoluţia, trebuie să renunţăm la raţiune, dacă se poate complet, deoarece prea multă minte strică, dezvoltând în exces ego-ul; şi, evident, strică şi socotelile „maeştrilor“, pentru că, dacă v-aţi pune întrebări cu privire la veridicitatea doctrinelor debitate şi a calităţilor lor spirituale, aţi trage anumite concluzii care nu i-ar avantaja prea mult pe „trimişii Domnului“, determinându-vă să renunţaţi la vizitele în cabinetele lor aducătoare de venituri oneroase şi, deci, nedeclarate. Aşadar, oameni buni, lăsaţi raţiunea deoparte, pentru că degeaba v-a dat-o Creatorul, urmaţi orbeşte tot ce vă spun aceşti şmecheri, care au răsărit ca ciupercile după ploaie. Dacă unii oameni de bunăcredinţă vă atrag atenţia că aţi luat-o pe o cale greşită, lăsaţi-i să vorbească, pentru că, oricum – pretind „vracii“ noştri –, „nu înţeleg“ rostul lumii şi al vieţii şi nu sunt ei capabili să discearnă capacităţile „vindecătoare“ pe care le are guru. Păi nu?

Dar, într-adevăr, e mai bine să nu vă puneţi cu nebunu’ şi să încercaţi să-i dovediţi că e nebun, ca să nu păţiţi ca mine, când am încercat să argumentez raţional că nişte banale puncte albicioase, apărute pe o fotografie a cuiva, nu reprezentau decât refracţia unor raze de lumină căzute pe obiectivul aparatului, nicidecum manifestări paranormale ale unor prezenţe din lumi paralele şi imperceptibile de cele 5 simţuri ale noastre. Ca răsplată pentru „insolenţa“ mea şi ca pedeapsă pentru că nu le împărtăşesc gogoriţele, am fost suduită şi luată în băşcălie în cel mai grobian mod cu putinţă de câteva gospodine „iluminate“, de nu m-am văzut! Evident că gospodinele nu înţeleseseră nimic, nici din învăţăturile creştine autentice, nici din alte învăţături de sorginte asiatică ce propovăduiesc blândeţea, bunătatea, răbdarea, detaşarea, calmul, serenitatea; ele percep opiniile raţionale ale oricui drept o ameninţare la adresa aiurelilor cu care le injectează „maestrul“ sau „maestra“ şi acţionează ca atare, cum ştiu ele mai bine şi conform stadiului de evoluţie spirituală în care se află. Cu riscul de a părea că mă contrazic în faţa unor cititori mai sceptici din fire, care şi-au conturat o părere pozitivă despre mine, vă spun că eu însămi am capturat cu obiectivul astfel de apariţii inexplicabile, deci nu iau în derâdere o atare stare de lucruri ca aşa ceva să fie posibil, însă, ca să găseşti, la fiecare pas, ceva paranormal în orice banalitate, ori te laşi de etnobotanice, ori te duci la un consult de specialitate!

Nu mai are rost să comentez în vreun fel aceste lucruri pe care le-am auzit deseori, dar ar fi fost de râs dacă nu era de plâns. De fiecare dată am rămas stupefiată după ce am aflat amănunte din biografia unor persoane care se erijează în maeştri spirituali, dar care, într-o majoritate covârşitoare, sunt indivizi cu tot felul de apucături nesănătoase, cu opinii care frizează patologia şi, ca atare, cu vieţi şi familii dezorganizate; unii dintre aceştia, pentru că îşi permit (sic), chiar „colecţionează“ – ca să mă exprim eufemistic – de la maşini scumpe, până la copii din flori făcuţi cu unele dintre cele mai devotate (şi pline de bani) adepte, ca nişte veritabili lideri de sectă ce sunt. Fenomenul  proliferării pernicioase a sectelor este specific Occidentului, îndeosebi societăţii „multiculturale“ americane. Emblematic, în acest sens, este cazul unui guru criminal faimos, David Koresh, care avea un „harem“ de vreo 20 de femei, de la care a avut 20 de copii, ucişi, toţi, de armata americană cu prilejul distrugerii cu tancurile a sediului sectei „davidienilor“, din Waco, Texas, în 19 aprilie 1993. Un alt exemplu tragic a fost un individ care se lăuda că era prieten cu unii senatori americani, Jim Jones, guru al sectei „Templul Poporului“ – care a consternat opinia publică internaţională prin determinarea masacrării, la 18 noiembrie 1978, a circa 1.000 dintre adepţii săi, în Jonestown, Guyana.

După invazia „evangheliştilor“ din anii ’90 ai secolului trecut, s-a încercat protejarea poporului român, eminamente ortodox, prin promulgarea Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor (vezi „Noua lege a cultelor: pretext de dat cu presupusul“, în SANTINELA, nr. 13/2006, pag. 9). Dar se pare că această lege nu este suficientă pentru a stopa diseminarea prozelitismului sectar, deoarece astfel de manifestări sectare încep să se insinueze în societatea noastră străveche, bazată pe credinţa strămoşească, Ortodoxia, ele fiind tot mai frecvent întâlnite şi aici. Aproape ca nu mai e biserică în care să nu-i întâlneşti pe adepţii unuia şi altuia, hălăduind pe la toate moaştele şi icoanele şi făcând discret tot felul de gesturi şi ritualuri magice, care nu au nici în clin, nici în mânecă cu creştinismul, dar aceştia fiind convinşi că se încarcă cu „energie divină“ direct de la Dumnezeu prin astfel de practici oculte şi dubioase, care, chipurile, le dau şi puteri nemărginite. Iată că nici măcar în biserică nu mai eşti ferit!

Nu intenţionez să atac pe nimeni, de aceea mă abţin să arăt pe cineva cu degetul, deşi am o listă întreagă, însă doresc să trag un semnal de alarmă cu privire la pericolul relativizării şi, în final, al falsificării credinţei noastre strămoşeşti.

Având în vedere cantitatea excesivă de materiale pe aceste teme, nu mă pot gândi decât că toate astea sunt orchestrate din umbră de anumite grupări oculte care au finanţat, nu o dată, tot felul de curente mistice (New Age, scientologia etc.) pentru a pierde cât mai multe „oi“ din „turma Domnului“. Şi, din păcate, de prea multe ori au reuşit.

Partea cea mai îngrijorătoare este că mulţi dintre aceşti impostori diabolici au, într-adevăr, cunoaştere şi antrenament în diverse tehnici psi, ceea ce ne poate face pe noi vulnerabili, iar numărul lor creşte exponenţial, direct proporţional cu cantitatea de informaţii aşternute pe hârtie sau difuzate pe internet. Este relativ simplu să obţii câteva performanţe în manipularea energiei nevăzute, dar, pentru cei mai mulţi necunoscători, acestea pot părea minuni mai mici sau mai mari şi iată cum sunt tentaţi să îngroaşe turma de bieţi fanatici spălaţi pe creier, manipulaţi de indivizi dubioşi, fără scrupule, care, de fapt, fac lucrarea „Încopitatului“.

Pe vremuri, mai auzeam – rar, ce-i drept – tot felul de poveşti despre ţigănci sau babe care ştiu să facă şi să desfacă „vrăji“, să aducă sau să alunge o boală, ori să sucească minţile vreunui nefericit, care era determinat să-şi părăsească familia în „beneficiul“ unei doamne mai pasionale. Însă puţini erau cei care dădeau crezare acestor zvonuri, şi ele erau, mai degrabă, taxate ca fiind balastul existenţial al superstiţioşilor.

În zilele noastre observ cu stupoare că am ajuns să întâlnesc din ce în ce mai puţini indivizi care să nu fie „maeştri“ în ceva, de la Reiki, de exemplu (care se laudă că se trag de şireturi cu Arhanghelul Mihail şi „stau la o cafea cu Maica Domnului şi Sfânta Treime“ – aşa cum i-am auzit spunând cu convingere şi m-am crucit!), până la cine-ştie-ce alte pseudo-ştiinţe străvechi, lăsate de vreo civilizaţie dispărută şi de mult uitată.

Categoric, nu intenţionez să resping aceste forme de cunoaştere, precum Reiki, yoga, munai ki, magie de nu ştiu ce nuanţă şi culoare ş.a.m.d., pentru că nu sunt în măsură să le neg sau să le contest valoarea euristică şi praxiologică, eficacitatea şi beneficiile, însă problema gravă rezidă în faptul că tot ceea ce ne servesc aceşti „învăţaţi“ incriminaţi de mine nu prea are de-a face cu respectivele discipline, în esenţa lor, ci cu variante diluate şi reinterpretate după bunul plac al unor neaveniţi făţarnici şi semidocţi, hămesiţi după obţinerea de foloase necuvenite şi, câteodată, şi după plăcerea diabolică de a subjuga indivizi săraci cu duhul, care ajung să îi venereze întrucât ajung nişte victime supuse şi manipulate.

Deunăzi, când am mers să-mi cumpăr un ziar de la o tarabă, aud că o doamnă, trecută bine şi de vârsta a doua, cu un aspect de om serios, de condiţie medie, cere un voluminos manual de Voodoo! Altă dată, la un curs de reporteri, întâlnesc o domnişorică atrăgătoare, fâşneaţă şi tenace, cu vădite aptitudini de matroană – se apucase la un moment dat să facă o selecţie „la sânge“ printre colege, alegând câteva mai trupeşe şi propunându-le să participe la un casting pentru o şedinţă foto în care ar fi trebuit să poarte cel mult un costum de baie! – şi care, mai nou, a devenit sfătuitoarea de suflet a oricui are timp s-o asculte, îndrumând pe toţi către Dumnezeu, pe care îl mai confundă din când în când cu zeul egiptean Horus, pentru că „maestrul“ ei i-a explicat, în stilul zeitgeist, cum Mântuitorul Iisus Hristos („soţul” Mariei Magdalena, pentru necunoscători) a coborât pe pământ în mai multe ipostaze şi a avut nu ştiu câte misiuni de sacrificiu, câte una pentru fiecare cultură şi religie!!! Altă dată am descoperit cum un individ, care mă agasa în spaţiul virtual cu mesaje nepotrivite şi de proastă creştere, ar fi, chipurile, mare maestru în nu ştiu ce disciplină filosofică orientală, la care apelează multe dintre cunoştinţele mele, aflate în vreo suferinţă trupească sau sufletească, neştiind că respectivul are el însuşi mare nevoie de îndrumare psihologică, pentru a-şi descâlci problemele din viaţa personală.

Exemplele sunt foarte multe şi din ce în ce mai oripilante, dar, ca să conchid şi să ating punctul pe care intenţionam, de la bun început, să-l abordez, aceşti „inspiraţi“ amestecă toate exotismele cu credinţa creştin-ortodoxă, explicând şi interpretând Învăţătura Lui Hristos prin prisma unor sminteli şi a unor aiureli dubioase, după bunul lor plac. E adevărat că Mircea Eliade este un deschizător de drumuri prin filosofia lui şi prin analiza experienţelor religioase ale umanităţii, evidenţiind faptul că la baza tuturor religiilor importante stau aceleaşi idei şi concepte, dar indivizii pe care îi denunţ aici nu pot fi consideraţi nici măcar epigoni ai lui Eliade. Ei sunt pur şi simplu nişte mincinoşi şi falşi profeţi care anulează, prin lipsa lor de bun simţ, orice logică, orice studiu serios şi orice respect faţă de disciplinele şi filosofiile pe care le fâlfâie cu ostentaţie în faţa credulilor. Este abia sesizabilă maniera prin care se amestecă dogmele religioase şi pseudo-disciplinele cu caracter păgân. Acum nu mai e la modă să citeşti acatiste sau să te rogi – aşa cum o făceam, toţi, până de curând –, acum te „racordezi“ la energia unor icoane, ordine angelice sau chiar a unor zeităţi din panteonul egiptean, hindus etc. pentru că, în definitiv, sunt tot manifestări ale Lui Dumnezeu, cică, iar, în acelaşi timp, poţi cere, eventual, şi ajutorul entităţilor care guvernează elementele naturii! Şi de ce n-am face-o, dacă toate aiurelile astea anticreştine în esenţa lor ne-ar face viaţa mai uşoară, ne-ar ajuta să câştigăm mai mulţi bani, sau să ne găsim vreo partidă bună, mai ales că avem undă verde de la „maestru“, care are întotdeauna dreptate, că doar nu degeaba percepe preţuri care anulează conceptul de bun simţ pentru seminariile şi şedinţele de reeducare a conştiinţelor bieţilor adepţi cu creiere (şi buzunare) pârlite!?

Ca exemple, există nenumăraţi autori români de maculatură de specialitate, care nu fac altceva decât să rescrie şi să transcrie aberaţiile autorilor străini, de multe ori nerespectând regulile de gramatică şi ortografie ale limbii române – probabil pentru că, din moment ce ne apropiem de sfârşitul lumii, nu mai e timp de corecturi şi trebuie să iasă tirajul –, însă nu voi da exemple, pentru că a) nu doresc să mă cert cu nimeni, b) le-aş face reclamă şi nu merită, c) nu vreau să-i înfurii pe domnii maeştri şi să-mi trimită vreun „arhanghel“ supărat, călare pe vreun dragon care scuipă flăcări multicolore, care să-mi taie aura cu sabia Jedi şi nici nu vreau să ajung pe răbojul răzbunării vreunei „preotese ale lui Isis“ reîncarnată în vremurile noastre, care ar putea să-mi „descânte sporul“ ca să nu mai am nici măcar mărunţişul din buzunare.

Dar, ca să justific manifestul meu, vă voi prezenta un fragment din cartea „Viaţa şi Învăţăturile Maeştrilor din Extremul Orient“, volumul 2, scrisă de Baird T. Spalding încă din 1924, ca să vedeţi până unde merge, în fapt, mistificarea şi nebunia acestor trimişi ai lui Satan, care cred că sunt în măsură să explice cuvintele atât de simple şi atotcuprinzătoare ale Mântuitorului:

Când am spus: Eu Sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, nu intenţionam să spun că Eu însumi eram singura lumină adevărată. Toţi cei conduşi de Spiritul lui Dumnezeu sunt Fiii lui Dumnezeu. (Aşadar Unicul Fiu al Lui Dumnezeu are mai mulţi fraţi, iar acum Dumnezeu l-a trimis pe d-l Spalding să ne mai explice, încă o dată, mesajul Lui Mesia, pe care noi, timp de peste 2.000 de ani, l-am înţeles greşit! – n.n.) Când am spus: Eu Sunt Fiul desăvârşit, Unicul Fiu zămislit al lui Dumnezeu, în care Tatăl îşi află bucuria, voiam să spun tuturor oamenilor că unul dintre copiii lui Dumnezeu şi-a văzut, înţeles şi proclamat divinitatea sa; A văzut că trăia, se mişcă şi există în Dumnezeu, Marele Principiu Tată-Mamă al tuturor lucrurilor; că, văzând asta, el declară lumii că este Christ, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, şi îşi trăia viaţa cu o inimă sinceră şi ţeluri statornice, devenind ceea ce declarase că este. Cu privirea îndreptată asupra acelui ideal, el şi-a umplut tot trupul cu acel ideal, şi ţelul urmărit a fost împlinit. Motivul pentru care mulţi nu M-au înţeles este acela că M-au pus pe un altar şi M-au plasat într-o postură de neatins.
M-au înconjurat cu miracole şi mister şi M-au aşezat departe de oamenii simpli, pe care îi iubesc atât. Îi iubesc cu o dragoste care nu se poate exprima în cuvinte.

Nu Eu M-am retras de la ei, ci ei M-au părăsit.

Ei au ridicat valuri, ziduri şi despărţituri, mediatori şi imagini ale Mele şi ale celor atât de dragi şi de apropiaţi Mie. Ne-au înconjurat cu mituri şi mistere, până când am ajuns să părem atât de îndepărtaţi de cei dragi nouă, încât ei nu ştiu cum să se apropie.

Se roagă şi imploră pe draga Mea mamă şi pe cei care Mă înconjoară, şi astfel ne păstrează pe toţi într-o concepţie materialistă. (Atunci să nu ne mai rugăm, zic!)

Când, cu adevărat, dacă ne-ar cunoaşte aşa cum suntem, am putea să ne strângem mâinile.
Dacă ar renunţa la toate superstiţiile şi crezurile şi ne-ar cunoaşte aşa cum suntem, ar putea vorbi cu noi, ca şi voi.
(Morala: renunţaţi la practicile religioase ancestrale, care nu sunt decât superstiţii care vă împiedică de la adevărata apropiere de divinitate; veţi ajunge atât de evoluaţi spiritual încât puteţi chiar să jucaţi barbut cu Doamne-Doamne, cine ştie!)
Nu suntem niciodată altfel de cum ne vedeţi voi. Cât de mult ne-ar bucura ca toată lumea să ştie asta! Atunci, ce trezire, ce regăsire, ce sărbătoare ar fi!

Ne-aţi învăluit atât de multă vreme în mister, că nu e de mirare că îndoiala şi necredinţa au ajuns să domine. (Nu că d-l Spalding et ejusdem farinae ar avea ceva de-a face cu îndoiala şi necredinţa!) Cu cât făuriţi mai multe imagini şi idoli, şi ne înconjuraţi cu moarte (aşadar noi, oamenii, avem puterea de a înconjura cu moarte pe Însuşi Dumnezeu şi asta tocmai prin modul tradiţional în care ne manifestăm credinţa!), şi ne faceţi de neatins, văzând în noi altceva decât suntem, cu atât mai adânc vor pătrunde îndoiala şi umbra, cu atât mai mult va creşte prăpastia superstiţiei, tot mai largă şi mai greu de trecut. Dacă ne-aţi strânge mâna cu curaj şi aţi spune: Vă cunoaştem, atunci toţi ne-ar putea cunoaşte aşa cum suntem. Nici un mister nu ne înconjoară, pe noi sau pe cei pe care îi iubim, căci iubim lumea întreagă.

Mulţi văd doar acea parte a vieţii Mele care s-a încheiat pe cruce, uitând că partea cea mai mare este aşa cum sunt acum; uitând complet că omul continuă să trăiască, chiar şi după ceea ce pare a fi o moarte violentă. (Uitaţi de sacrificiul lui Hristos! Deşi „pare a fi o moarte violentă“, n-a fost mare lucru, în definitiv avem atâtea producţii cinematografice care ne arată scene de violenţă mult mai spectaculoase! Crucificarea e deja desuetă!)
Iar acum urmează dulcegăria absolută, care merge fix la sufleţelul publicului sensibil şi spiritual, în căutare de pace interioară: Viaţa nu poate fi distrusă. Ea continuă mereu, şi o viaţă bine trăită niciodată nu degenerează şi nu trece. Chiar carnea poate să fie făcută nemuritoare, astfel încât să nu se schimbe niciodată“.

(Dacă nu mă credeţi, cercetaţi aici:  http://www.aum.ro/carti/carti/baird-t.-spalding–viata-maestrilor.html).

Citind ereziile şi îndoctrinările acestor diavoli prefăcuţi în îngeri de lumină, nu putem decât să conchidem că profeţiile Evangheliilor şi ale primilor duhovnici creştini sunt pe cale de a se împlini –  „Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulţi îi vor amăgi“ (Matei, 24, 4). Datoria noastră este să nu ne rătăcim de la calea dreaptă. Nu ar fi înţelept nici să râdem, nici să ignorăm aceste manifeste sataniste, e bine să le cunoaştem, pentru a şti cum este construită paradigma „lor“, cum funcţionează maşinăria de manipulare şi să ne ferim de sminteli, care ne sărăcesc şi material şi spiritual în schimbul unor promisiuni deşarte de pseudo-cunoaştere. Frumos şi înţelept a spus Sfântul Apostol Pavel: „Profeţiile să nu le dispreţuiţi. Supuneţi totul încercării, păstraţi ce e bine, feriţi-vă de orice fel de rău“ (Epistola I către Tesaloniceni, 5, 20-22). Ideal ar fi să evităm pe cât posibil să dăm bani pe mistificările lor, pentru că habar nu avem ce imperii şi-au clădit pe spinarea naivilor sau a curioşilor şi duc o viaţă de huzur la care cei mai mulţi dintre noi nici nu visează! Şi aceasta în situaţia în care în ţara noastră nu există un institut avizat, un centru, sau o universitate unde să se studieze parapsihologia şi disciplinele ezoterice – din lipsa fondurilor, sau din reaua voinţă a unor grupuri de interese, care se opun dezvoltării armonioase a studiului acestei laturi a cunoaşterii?! A existat, la un moment dat, o tentativă de a se înfiinţa o asemenea instituţie, unde oameni de valoare, cu adevărat inspiraţi şi luminaţi, de anvergura lui Valeriu Popa sau Dan Seracu, ar fi putut să se formeze.

 Dar, dacă curiozitatea ne îndeamnă neapărat să ne înfruptăm din fructul modificat al „cunoaşterii“ servite de „ei“, există atâtea metode de descărcare a materialelor, la care puteţi apela, pentru a nu umple conturile, oricum suprasaturate, ale falşilor „trimişi ai Lui Dumnezeu“. Însă, cel mai bine ar fi să ne îndreptăm întreaga atenţie asupra lecturării scrierilor care propovăduiesc doar învăţăturile creştine, care ne învaţă cel mai bine cum să discernem între bine şi rău. „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii“, ne îndeamnă Iisus Hristos (Matei, 10,16) şi nu vă lăsaţi păcăliţi de reţetele contrafăcute ale acestor guru degeneraţi, care vă vând himere pe bani mulţi şi neimpozitaţi.

LEXANDRA ZĂRNESCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s