MONITOR CULTURAL * on-line

~A.I. Brumaru: „Impostură şi mistificaţie“

Raţiunea critică este chemată să reziste în faţa duhurilor inculturii, a provocărilor, tot mai frecvente în ultima vreme, ale acesteia. Un fapt recent de impostură în aria lexicografiei istorico-literare ( mă refer la editarea „dicţionarului lui Şelaru”, o zarvă în lumea scriitoricească a Braşovului), la care se adaugă mistificaţia (falsificarea, de exemplu, a autobiografiei autorului – tatăl, de pildă, miliţian din prima promoţie bolşevică în România, probabil torţionar, fiind scos la un moment dat din dispozitiv şi trimis sub pod la păscut capre; lipsa, apoi, a studiilor, profesionale măcar, la o iniţială şcoală auto; lipsa definitivă, se înţelege, a studiilor liceale, Vasile Şelaru fiind – ştiu, iată, toţi angajatorii lui, mai puţin însă favorizatorii infractorului – singurul jurnalist postdecembrist fără bacalaureat; pe urmă, de ce nu, bişniţa cunoscută cu arabii, şantierul de la Năvodari, considerat de către falsificator domiciliu forţat, când acela nu era decât o autoocultare, un refugiu; încă o dată impostura şi minciuna, ipochimenul, ce şi-a fabricat – în engleză, vezi Doamne! – în cv-ul de pe website-ul propriu o mirobolantă listă de studii, fiind totuşi demis, în cele din urmă, pentru lipsa acestora şi, din cât se aude, pentru şantaj şi complicitate cu lumea interlopă (valutiştii şcl) de la „România Liberă”, unde fusese admis, nu se ştie de ce, în anii nouăzeci etc.), şi, fireşte, lângă acestea (cum poate remarca cititorul de orişiunde), prostia agresivă, resentimentul, frustrarea, nu în ultimul rând insolenţa, ar trebui, oare, să ne lase nepăsători? Aşadar, la o editură de periferie (desigur, Editura Şelaru), acest nechemat, veleitar notoriu, iscăleşte o improvizaţie de „fişe biobibliografice” – copiate, furate, nesimţite, agramate etc. – oferind-o, obraznic şi grobian, drept „dicţionar”, el afându-se, desigur, numai în situaţia şarlatanului („doftorului” rebel) din Est ce se înfăţişează, cum se ştie, ca vindecător universal, ameninţând pe creduli (nu ştiu câţi se vor fi şi recunoscând astfel) până şi cu o „diplomă” de… medic. Rezultatele, fără îndoială, îl dezmint – în cazul nostru, însăilarea cu pricina nefiind decât un fals (totdeodată, cum se va demonstra, şi un plagiat ordinar) şi un imundiciu. În absenţa şcolii lipsesc criteriile. Sau se confundă – cum spunea M.Ralea, când definea prostia – punctele de vedere.

A.I.BRUMARU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s