MONITOR CULTURAL * on-line

~Un minunat prilej de a face cunoştinţă cu proza Marianei Brăescu

O minunată ocazie a timişorenilor de a face cunoştinţă cu proza Marianei Brăescu: lansarea cărtilor la GAUDEAMUS Timişoara, joi, 4 mai 2011

 La întâlnirea literară din spaţiul de evenimente special amenajat au participat reprezentanţi de seamă ai lumii literare timişorene, din care amintim doar câteva nume, care nu mai au nevoie de nici o prezentare: Ion Marin Almăjan, Adrian Dinu Rachieru, Ion Pachia Tatomirescu, Veronica Balaj, Florin Contrea alte personalităţi culturale locale, un public numerous atras de cărti şi de faima scriitorilor .

 Fragmente din discursurile scriitorilor şi criticilor literari

Moderator: Teodora Mîndru    

Avem astăzi ocazia să vorbim despre  cărţile  unei scriitoare cunoscută publicului larg mai ales prin succesul în presă: Mariana Brăescu.

Am adus la GAUDEAMUS Timişoara, vă prezentăm şi vă oferim astăzi două cărţi de proză ale scriitoarei Mariana Brăescu: Imperfecţiuni provizorii-povestiri satirice şi Îmi amintesc şi îmi imaginezpovestiri vrăjite,  despre care Artur Silvestri scria:„ cartea aceasta a fost scrisă sub ochii mei, în câteva luni de la sfârşitul anului 1987. În primăvara anului ce a urmat era isprăvită, corectată în pagina dactilografiată şi arăta întocmai ca o ediţie definitivă. Îmi amintesc şi îmi imaginez – este, în sine, o creaţie tainică, ce parcă i s-a dat autoarei pe o cale necunoscută, unde un fel de vizionarism specific formulează nu concluzii ce ar reieşi dintr-o dezvoltare raţională ci stări enimagtice purtatoare de sens. 

Iar autoarea însăşi, Mariana Brăescu, îşi defineşte cartea, pe ultima copertă, astfel:„ Îmi amintesc şi îmi imaginez este o carte despre dragoste şi moarte văzute cu ochii copilăriei care nu o dată naşte fantasme. Este cartea unei emoţii.”

Dar este mai mult decât atât. Este o carte profundă, în care amintirea faptelor de atunci, din copilărie, a reperelor acesteia, este supusă imaginaţiei dar amintirea lucrează  cu elemente imaginate atunci, ajungând astfel la fapte  care pornesc din real şi trec în fantastic, pornesc din materie vie şi trec în artă,  cum se întâmplă, de exemplu,   în povestirea extraordinară despre Boris, pictorul ce o iubea pe cea mai frumoasă evreică, Zina, care, trebuia să plece departe, cub vaporul, în ţara sa. Şi atunci, Boris o pictă într-un tablou ca mireasă şi într-un fel fantastic, trecând din materie în artă şi invers, Zina devine şi în realitate mireasa din tablou,  dar parcă se transferă toată materia tinereţii ei în tabloul în care rămâne frumoasa din sufletul lui Boris, iar Zina cea vie rămâne doar o bătrânică ce pleacă cu vaporul şi în curând moare. Viaţa Zinei, tinereţea ei, era rodul iubirii lui Boris. O povestire extraordinară, doar una dintre cele 15 povestiri cuprinse în carte.

Sunt pagini minunate. Unii au spus că este influenţa realismului magic latino-american. Artur Silvestri spunea că este o proză unică, ce nu se lasă clasificată, încorporată în nici un curent. Dumneavoastră veţi descoperi şi veţi caracteriza sau vă veţi delecta efectiv cu sufletul acestei cărţi.

Cealaltă faţă a monedei, pentru că sunt două în tandem, este Imperfecţiuni provizorii şi aici Mariana Brăescu îşi arată o faţă practică, o ironică, ce judecă fără îndurare câteodată lumea, defectele, idealurile noastre, uneori, mici, desuete, meschine, orgolioase, dorinţa de a devein perfecţi în …imperfecţiuni.

Este faţa cealaltă a monedei şi cred că nimeni din cei care deschid această carte nu va regreta. Rog pe cei care sunt de faţă, scriitori, critici literari mai competenţi decât mine, să vorbească despre Mariana Brăescu şi despre cărţile ei de proză care, trebuie să menţionez, nu au putut să fie publicate înainte de 1989, deşi au fost trimise la diferite edituri.

Domnule Ion Marin Almăjan, aveţi cuvântul

 Ion Marin Almăjan

Înainte de 89 am fost directorul Editurii Facla şi mi s-a făcut fireşte propunerea de către Artur Silvestri, cu care aveam corespondenţa despre care v-am vorbit, să public un volum al Marianei Brăescu. Am acceptat fireşte această propunere dar în timpul acela propunerile noastre, ale editurii, se adresau Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste cum ar veni astăzi Ministerul Culturii. Acest Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste era condus de celebra Suzana Gâdea. La Consiliul Culturii existau dragi tovarăşi care citeau fiecare plan editorial şi-l sancţionau în funcţie de tematica cărţilor propuse, iar în final trebuia să adresăm chiar manuscrisul, să-l trimitem la Consiliul Culturii ca să fie studiat. Aşa am făcut cu propunerea apropo de această carte a Marianei Brăescu. Din păcate sau mă rog, în virtutea obişnuinţelor Consiliului Culturii, cartea Marianei Brăescu a fost respinsă întrucât în subtextul prozelor sale, mai ales cele umoristice, veţi găsi adrese foarte subtile şi adresele respective erau realităţile timpului acela, înainte de 89. Pentru că aşa cum s-a spus aici, Mariana Brăescu în Imperfecţiuni provizorii are povestirea satirică extrem de concentrată dar de-o violenţă în subtext cu totul excepţională. Condeiul ei, stilul ei cade aşa cum ar cădea un brici lovind în ceea ce înseamnă slăbiciunile omeneşti în primul rând, slăbiciunile societăţii, în general. Ceea ce m-a încântat întotdeauna la Mariana Brăescu a fost această diversificare, diversitate a tipologiilor umane. Veţi găsi în primul rând diverse ipostaze ale trădării în amor, ale trădării în cuplu, ale trădării în iubire dar şi alte teme care fac deliciul acestei cărţi. Ca să nu monopolizez discuţia, mă opresc aici şi am să transmit microfonul.

 Teodora Mîndru : Mulţumim mult, transmiteţi microfonul vă rog d-nei Doina Drăgan, care  ne-a mărturisit că a primit cărţile şi„ nu a pus geană pe geană” până nu a terminat cartea Îmi amintesc şi îmi imaginez , deci are impresii proaspete

 Doina Drăgan:

Aşa este. De ieri de la prânz, de când am primit coletul cu aceste cărţi, m-am axat pe această carte Îmi amintesc şi îmi imaginez. N-am pus geană peste geană până când n-am lecturat-o în întregime. „Este o carte a emoţiei” zice Mariana Brăescu pe coperta IV,  alături de fotografia sa, aceasta deosebit de frumoasă, făcută în anii scrierii cărţii. Într-adevăr, anul trecut la caravana GAUDEAMUS , am cunoscut-o pe doamna Mariana Brăescu realmente şi cred că această fotografie, de pe copertă, arată calităţile Domniei Sale de atunci şi de acum: frumoasă, hotărâtă, sclipind a inteligenţă.

Aşa este persoana Marianei Brăescu, soţia lui Artur Silvestri. Dar nu numai atât! Aş vrea să vă amintesc, creaţia tainică ce este în această carte, aşa cum o numeşte în postfaţă chiar Artur Silvestri, în O enigmă, reprezintă gândurile şi este o hrană spirituală împletită cu amintirile şi momentele ei din tinereţe, care au stat în sertare şi acum şi , cu apariţia acestei cărţi, au ajuns la lumină. Felicit autoarea şi îi doresc mult succes.

 Teodora Mîndru:   Mulţumim. Domnul prof.dr.Adrian Dinu Rachieru, vă rog să preluaţi microfonul.

 Arian Dinu Rachieru

Voi începe cu o destăinuire. În anul 1983, un telefon nocturn mă avertiza că trebuie urgent să ajung la Bucureşti pentru a primi Premiul pentru critică al Revistei Luceafărul. Ei bine, cu acel prilej- manifestarea a avut loc dacă nu mă înşel prin iunie, pe la mijlocul lunii- am cunoscut-o pe doamna Mariana Brăescu, participantă la eveniment, dânsa fiind atunci în colectivul redacţional al unui săptămânal nu demult apărut pe lume, e vorba de SLAST – Suplimentul Literar şi Artistic al Scânteii Tineretului .

Doamna Mariana Brăescu, într-un cuvinţel introductiv spune că a încercat să-şi publice cărtile înainte de 1989 şi manuscrisul a fost depus pe la diverse edituri. N-a reuşit şi hai să zicem că nu înţelegea de ce. După 89 iată cărţile pot fi publicate dar din păcate, trebuie să constatăm cu toţii, cu mare regret, că au cam dispărut cititorii. Deci doamna Brăescu regretă, deplânge faptul că acea armată de cititori care până în 89 s-ar fi aplecat asupra volumelor, astăzi, din păcate, s-a rarefiat. Internauţii nu prea mai zăbovesc în preajma cărţilor iar zăbava cititului, cum spunea cronicarul, nu prea e pe placul teleintelectualilor, ca să preiau sintagma unui sociolog francez. Noi suntem – ştim cu toţii – prizonierii culturii media. Dar lăsând deoparte astfel de constatări, iată, veţi descoperi în Mariana Brăescu un autor de mare forţă satirică şi o să pensez câteva exemple:

În Ultimul Sever e vorba de un prestigios doctor specialist în hematologie, Sever Anestin, o somitate în domeniu care citeşte – aproape întâmplător un roman poliţist care îi cade în mâini şi devine el însuşi mare autor de romane poliţiste. Revoluţia “în două părţi” parcă ar fi scrisă azi, în sensul că doamna Brăescu reface epoca imediat după instaurarea dictaturii proletariatului şi invocă devizele care au circulat atunci. Dar nu vi se pare că vorba asta “lumea începe cu noi” sau “tot ce ţine de trecut trebuie dărâmat” a funcţionat cu mare eficienţă şi în zilele noastre? În Ultimul an de pace când de pildă în satul Udriştea vine o caravană, un lot de scriitori, primarul se agită ca să aducă şi cititorii trebuincioşi. Astfel de întâmplări culturale sigur, se petreceau în acele vremuri. Domnişoara Văleanu devine ”un caz tematic” şi din nou forţa scrisului doamnei Brăescu poate fi detectată lesnicios.

În fine proza ultimă – fireşte nu am insistat asupra tuturor textelor – Carpe diem! este şi ea seducătoare şi completează un alt lot de proze adăpostite în secţiunea Ipoteze, toate mai scurte dar cu un tâlc foarte bine regizat şi aranjat. Aş constata, trăgând linie, că în toate aceste texte de fapt există un nucleu prozastic şi el ţine de metamorfoză. Toţi protagoniştii devin alţii în acest lot de proze satirice.

Câteva cuvinte şi despre Îmi amintesc şi îmi imaginez, o carte gândită, de fapt scrisă la sfârşitul anului 1987, în câteva luni de miraj, de infuzie lirică şi pe care cuplul Artur Silvestri – Mariana Brăescu o considera a fi povestiri vrăjite. E vorba de o lume ştiută. Cu ochiul copilului, prozatoarea rememorează, fireşte, anii care au trecut – Raiul pierdut, cum zice. De pildă, într-un text intitulat Urcând în nuc până la cer, şi el de mare frumuseţe stilistică, e narat sfârşitul lui august, dar repet, într-un stil poematic, cu risipă metaforică care trădează, indiscutabil, harul epic al autoarei. Aş rememora aici spusele lui Artur care încercând să descifreze pentru noi mesajul acestui volum, spunea în postfaţă că avem de-a face cu „o carte fără vârstă, o carte care rămâne sub pecetea enigmaticului ”fiindcă, e adevărat, întruparea ei în sensul chipului editorial a întârziat, dar nu poate fi aşezată într-un anume catalog, la o rubrică fără contestaţii. O putem aşeza să zicem la memorialistică şi avem argumente, poate fi taxată ca aparţinând ficţiunii şi iarăşi găsim motive îndestulătoare fiindcă repet, în astfel de texte e narată o existenţă fantastică. E vorba de barochism, de stări enigmatice cum spuneam, stări însă purtătoare de sens şi aş încheia chemând, în sprijinul demonstraţiei, chiar ultima proză din volum, care se cheamă Dansul fluturelui. Un text absolut superb care ne transpune într-un mediu estival, vacanţa de vară la o sărbătoare şcolară, în care douăsprezece fetiţe-flori fac pe o estradă de lemn un aşa numit dans al fluturelui împărtăşind de fapt soarta de floare, cum spune absolut memorabil autoarea. Lecţia acestui text este superbă. Noi învăţăm de fapt trăind dragostea şi moartea şi este miraculos cum astfel de sentimente sunt redescoperite cu ochii copilului, fetiţei care a fost autoarea cândva.

Deci ca să nu mă lungesc, nu pot decât să vă îndemn să intraţi în posesia acestor cărţi, care am înţeles că vor fi oferite gratuit de Editura Carpathia, să zăboviţi în preajma acestor autori şi să constataţi că avem de-a face cu două nume importante ale culturii române chiar dacă, din păcate, Dicţionarul General al Literaturii Române, scos de Academie, deocamdată nu le consemnează prezenţa. Sper că în viitorul apropiat, la ediţia la care se lucrează, o astfel de gravă ca să nu zic grosolană eroare, va fi reparată. Vă mulţumesc.

 Teodora Mîndru : Vă mulţumesc şi eu foarte mult, din partea doamnei Mariana Brăescu şi a mea personal pentru prezenţa dumneavoastră aici şi pentru cuvintele calde, pline de sentimente bune, dar mai ales pentru aprecierile şi analizele atât de competente ale volumelor prezentate astăzi la Timişoara. Am înregistrat toate discuţiile, am fotografiat şi vom transmite totul, la Bucureşti, autoarei. Vă invit acum, pe toţi cei prezenţi la această întâlnire, să vă apropiaţi să primiţi, din partae d-nei Mariana Brăescu volumele despre care am vorbit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s