MONITOR CULTURAL * on-line

~Titina Nica Ţene: „Fabula – hidoşenia din spatele frumuseţii măştilor“

Cunoscut ca poet şi epigramist, Gavril Moisa ne face o surpriză plăcută  publicând volumul de fabule, intitulat simptomatic”Fabule trăsnite”,Editura Grinta, Cluj-Napoca,2009,cu o prefaţă de Constantin Cubleşan.

Pentru a înţelege mai bine rolul şi sensurile fabulelor lui Gavril Moisa e necesar să facem un mic istoric al acestei specii literare atât de gustate de cititori. După cum se cunoaşte, fabula este o scurtă  naraţiune alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, personifică animalele, plantele şi lucrurile, satirizând anumite moravuri, mentalităţi, deprinderi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. Ea este structurată astfel: povestirea propriu-zisă şi morala. Pentru realizarea fabulei se foloseşte, ca figură de stil , personificarea.

Fabula este folosită din cele mai vechi timpuri. Cei din Mesopotamia, cu 2000 de ani în.de Hr.gustau din plin această formă de redare a realităţii. În Grecia antică fabula era folosită cu succes de Hesioa (sec.VIII în Hr.), de Esop, (sec.VI în.Hr), considerat fiind ”părintele fabulei” , sau de Socrate. În Roma antică această specie literară era folosită cu multă rezonanţă de Horaţiu iar în Evul Mediu de autori care semnau cu pseudonimele: Romulus, Syntipus, etc, iar în secolul al XII-lea Marii de France publică o culegere cu 63 de fabule. Iar mult mai târziu această specie este folosită cu succes de La Fontaine, în Franţa, iar la noi Grigore Alexandrescu,(1810-1885) publică multe fabule, printre care: Boul şi viţelul, Câinele şi căţelul, Câinele şi măgarul, Dreptatea leului, Ursul şi vulpea şi multe altele.

Am făcut acest mic istoric pentru a evidenţia importanţa fabulei de-alungul evoluţiei socităţii omeneşti şi rolul ei în îndreptarea moravurilor acesteia, sarcină ce-i revine astăzi şi evantaiului de fabule publicate în acest volum de Gavril Moisa.

Dacă,  în regimul trecut fabula era ţinută sub un con de umbră , iată că în această perioadă ea revine, având ca scop criticarea unor situaţii , moravuri şi caractere de care ne izbim în fiecare zi.

Încă din titlu,  Fabule trăsnite , autorul ne pune în gardă că este vorba , conform înţelesului cuvântului “trăsnite”, de situaţi năstruşnice, extravagante, pozne, idei zănatice, etc.

Volumul cuprinde 34 de fabule care surprind plastic şi sugestiv întâmplări din societatea românească actuală puse pe seama unor animale ca: măgarul, guguştucul, pisica,şoarecele, corbul, pitulicea, catârul, capra, lupul, vulpea, şarpele, dulăul, pisica, hârciogul, furnica, greierele, râsul, mioarele, bursucul, papagalul, lebăda, brotăcelul, păsărica, vrăbiorul, condorul, ciocănitoarea, câinele vagabond, capra, tăuraşul, ţânţarul, musculiţa, vrejul, leul, iepuraşul, fluturele, melcul, ariciul, inclusiv umoristul şi epigramistul. Toate acestea personifică oameni cu caractere deformate , participând la întâmplări şi situaţii hilare şi ieşite din comun. Fabulele lui Gavril Moisa sunt oglinzi concave în care descoperim defectele semenilor noştri, dar atribuite unor animale, păsări şi plante: “De-o vreme are un vis nou,/ Că între vite e un Bou/ Şi, instinctiv, când turma doarme,/Se caută dac-are coarne.”(Măgarul).Fabula are morala:”Concluzia e de folos/ Un vis este mereu frumos”.

Schimbarea caracterului, a mentalităţilor şi în special cunoaşterea unor fapte , de multe ori ne luate în seamă, considerându-le minore, dar care diferenţiază personalităţile , le descoperim în “Privighetoarea şi…ciocănitoarea”:” Când au fost mici, erau surori/ Gingaşe, precum sunt două flori,/ Ele cu trilul şi cu firea/ Au înnebunit mereu pădurea.(…)Văzând că şi talentul moare/ Una ,s-a convertit…Ciocănitoare/ Şi,într-un codru-mbolnăvit,/ S-a apucat de…ciocănit./ Azi este o nefericită,/ Că”munca” ei e prost plătită! Învăţătura este:” Adesea, lucrurile “mici”/Fac diferenţa între păsărici. Sub lupa concavă de fabulist ce accentuează trăsăturile caracterologice ale personajelor” studiate” autorul obsearvă, ca la microscop, mişcarea browniană a personajelor în societate  şi asemeni caricaturistului le accentuează trăsăturile negative, îmbrăcându-le în haina alegorică a animalelor şi păsărilor.

Volumul  de fabule al lui Gavril Moisa revigorează această specie literară care a fost abandonată de scriitori în favoarea eseului şarjat, caricaturi sau pamfletului.

TITINA NICA ŢENE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s