MONITOR CULTURAL * on-line

~Maria-Daniela Pănăzan: „Discobolul şi exilul interior“

Numărul ultim al anului 2008 („Discobolul”, Revistă lunară de cultură, Serie nouă, nr. 130-131-132, apărută sub egida Uniunii Scriitorilor, redactor-şef: Aurel Pantea) este o atractivă incursiune în lumea exilului interior, temă propusă ca dezbatere de către scriitorul Cornel Nistea. La ancheta „Discobolului” despre Exilul interior sau Nevoia de adevăr au răspuns scriitori, critici şi istorici literari, poeţi, din România, Basarabia şi Bucovina de Nord, toţi având de suferit, într-un fel sau altul, din cauza nedreptăţilor unui sistem care nu ar mai trebui în nici un caz repetate. Amintim: Gheorghe Grigurcu, Alexandru Vlad, Irina Petraş, Leo Butnaru, Radu Mareş, Gheorghe Schwartz, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Virgil Diaconu, Ion Zubaşcu, Silviu Lupaşcu, Gabriela Cretan, Mariana Codruţ, Constantin Cubleşan, Mihai Posada, Doina Jela etc.

Ancheta este o provocare atât pentru cei care au răspuns la întrebări, impunând „memoriei afective” să readucă în atenţie evenimente, oameni şi întâmplări care dor şi ating coarde sensibile, cât şi pentru tinerii scriitori de astăzi care sunt invitaţi să găsească utilitatea anchetei şi să nu trateze cu superficialitate importanţa celor exprimate.

Spicuim câteva „aduceri aminte” pline de tâlc invitând la meditaţie şi reflecţie: pentru Gheorghe Grigurcu „a fi scriitor sub dictatura comunistă fără să o slujeşti propagandistic n-ar fi putut fi decât o experienţă traumatizantă”, iar a deţine cărţi ce nu erau pe placul oficialităţilor însemna condamnare la închisoare (s.n. – sunt cunoscute cazurile lui V. Voiculescu, Radu Gyr, Vasile Miliatru, etc.)

Irina Petraş crede că „istoria cu majusculă reţine capricios lucruri stridente, războaie, crime, atrocităţi, ştie mai multe despre cel care a dat foc unei cetăţi decât despre cel care a înălţat-o. Aşa stând lucrurile, nu-mi pierd prea mult timp cu Ea.”

O altă părere are Radu Mareş care spune că „relaţia scriitorului cu sistemul vechiului regim era de subordonare necondiţionată, la fel ca în închisoare sau cazarmă” în timp ce pentru Titu Popescu „problema care se punea pentru scriitori era de a-şi putea păstra modul personal de exteriorizare, sub acest clopot invizibil de sticlă sub care aerul se împuţina pe zi ce trece. Era, deci, o problemă de adaptare, fiindcă nu se putea face altceva sub presiunea venită din toate părţile, egală şi apăsătoare: dinspre partid şi securitate, dinspre forurile care dirijau scrisul şi organizaţia scriitoricească, dinspre şefii ierarhici care ţineau cu dinţii de scaunul lor, chiar dinspre cititori…”.

Nicolae Prelipceanu ne surprinde prin câteva gânduri legate de „cel din altă lume”, prin care mărturiseşte regretul de a fi scriitor într-o perioadă mai puţin fastă …scriiturii: „cert este că am greşit enorm atunci când am ales, în acele vremuri, să fiu scriitor. O spun acum, când sunt, sau cred că sunt, liber. Cât de liber, după ce ai stat pe după sârma ghimpată a graniţelor „lagărului”, şi între „barăci” chiar, e greu de spus”.

Pentru scriitorii din Basarabia, ca de exemplu Vitalie Ciobanu, „cea mai mare insultă adusă scriitorului român din stânga Prutului este refuzul recunoaşterii oficiale a limbii pe care o vorbeşte şi în care scrie – limba română. Sintagma „exilul interior” sau „exilul de acasă” mi se pare în continuare foarte relevantă, din nefericire, pentru scriitorul basarabean.”

Aşadar, exilul nu se referă doar la (în)depărtarea fizică, ci şi la cea interioară, la trauma experienţelor celor care-au fost obligaţi să-şi tortureze spiritul, ceea ce este mult mai greu de suportat. A te simţi exilat în propriul tău spaţiu scriitoricesc, în spaţiul de „acasă” este în mod cert un simţământ care lasă urme adânci în conştiinţa celui care-a primit darul de a se înfrupta din frumuseţea cuvântului rostitor dar pe care, odinioară, nu l-a putut rosti.

Rubrica „Teme la alegere” ne aduce în atenţie romanul Lolita a lui Vladimir Nabokov (sub semnătura Danei Sala), la rubrica „Poezie” recitim din creaţiile lui Aurel Pantea, Leo Butnaru şi Teofil Răchiţeanu, iar la rubrica „Proză” semnalăm câteva fragmente din scrierile lui Paul Eugen Barbu sau Ştefan Dinică. Nu lipsesc rubricile consacrate „Varia” (unde sunt prezentate revoste precum „Tribuna”, „Dacia literară”, „Familia” sau „Astra Blăjeană”) şi „Cărţi, cronici, autori” (unde regăsim pe Ioana Cistelecan recenzând un volum de poezie de Ioan Milea, pe Ion Buzaşi vorbind despre „O restituire literară: Radu Brateş”, pe Ieronim Munteanu care surprinde nuanţat scrierea „Ion Agârbiceanu – sfânt părinte al literaturii române. O evocare de Ion Brad” sau pe Gabriela Chiciudean care aşterne marginalii despre „Iluziile literaturii române” de Eugen Negrici).

„Discobolul” rămâne o revistă de certă valoare în spaţiul publicist ardelean de astăzi.

MARIA-DANIELA PĂNĂZAN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s