MONITOR CULTURAL * on-line

~Liviu Florian Jianu: Poezii

SUNT OAMENI
Actorului Florin Piersic
Sunt oameni ce-ti inalta coloana vertebrala,
Iti dau din ei putere, din boala grea, te scoala –

Sunt oameni mult mai tineri, decat sunt azi, studentii,
Care ne dau doar lectii – de frumusetea vietii –

Sunt oameni ce-s de toate: bunici, si tati, si poate
Actori ce nasc pe scena nepoti, si stranepoate –

Sufleuri sunt, si regizori, sunt stari, si in etate
De-ajung sa joace viata, sunt si eternitate –

Sunt armonii de-o clipa, si simfonia vie
Care paseste tandru, si cald, in vesnicie –

Sunt oameni, si-ar fi ingeri, dar ingerii nu pot
Sa-si joace viata-n teatru, cu sufletul, cu tot –

Sunt oameni care urca, si oameni ce coboara,
O masca, o idée, o viata, bunaoara –

Sunt oameni si iluzii, n-au timp nici pentru moarte,
Si daca mor – nu-i credeti!… – ei joaca, mai departe! –
________________

N-AM DAT LA NIMENI AJUTOR

Te am sfielnic cersetor –

N-am dat la nimeni, ajutor –

N-am dat la cei in saracie,

Un dar, macar – ti-am dat chiar Tie…

Multi mi-au cerut, si inca-mi cer,

Eu Iti dau Tie, cel din cer –

Nu Te slavesc, si nu Te rog –

Te miluiesc, ca pe milog –

Si nu uita, si nu uita,

Cand se va trece vremea mea –

Si de pe lume am sa cad

In suferinta cea din iad –

Sa-mi dai si Tu, precum Ti-am dat,

Pomana Ta, de Imparat…

________________

MATCA

Masura Binelui, s-o stie, cine

Poate? Tu, Doamne, esti intregul Bine –

Caci Duh fiind, la Tine, totul vine,

Precum la matca, roiul de albine –

Aceasta carne care vrea, in sine

Dorintele, ca praful pe ruine –

Cat de departe este ea, de Tine,

Si cate cere-n jitnitele-i pline –

Pe cand doar Duhul Tau, lumini senine

Aprinde-n candela mijind  din fiecare,

Cu noi compui intregul Lumii Bine,

Cum raurile toate curg in mare –

Masura Binelui, s-o stie, cine

Poate? Tu, Doamne, esti intregul Bine –

Caci Duh fiind, la Tine, totul vine,

Precum la matca, roiul de albine –

__________________

A MAI RAMAS

“Moartea trebuie sa ne gaseasca mergand.” (Tudor Arghezi)

A mai ramas in mine o samanta de credinta.

Nu e mare. Cat sa ma tina inca, pe picioare,

Ca sa pasesc, cat pot de drept, de bun,  pe lumea mare,

Graunti din muntii mei de bine, dand – la cei de-o fiinta –

A mai ramas si rugaciune, cat e bobul de mustar.

Ades, nimic nu-mi spune. Cateodata, imi da pace.

Cand tin pentru ai mei ce am de dat, ea, doar, ma face

Pas langa pas, sa pun, cand mintea-mi spune: e-n zadar!

A mai ramas in mine viata. Merg cu ea, in gand.

Nu stiu nici unde merg, si nici de ce, nici pana cand –

Tot mai incrancenat in mine este tot ce am avut plapand –

Dar tot copil raman! Si moartea – da! ma va gasi mergand!

25 februarie 2009

JIANU LIVIU-FLORIAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s