MONITOR CULTURAL * on-line

~Gheorghe Pop: O confruntare artistică cu realul cotidian (despre cartea lui Daniel Mureşan-„Lumea şi noi“)

În cartea Lumea şi Noi (prozo-poeme. Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca, 2007, 114 p. + anexe) scriitorul Daniel Mureşan meditează asupra existenţei umane, biciuind tarele societăţii actuale autorul a avut totuşi răgazul şi răbdarea necesară să adune cu trudă şi dăruire aspecte din realitatea cotidiană , să le pună în lumina filozofului  moralist şi să realizeze miracolul naturii filtrat cu atenţie şi măiestrie, sub forma cadenţată a versului, cu ochi de critic. Întreita calitate a autorului – de poet, pictor şi filosof – rezultă din talent şi din pregătirea universitară: absolvent al Facultăţii de Arte Plastice (1963), al Facultăţii de Filosofie UBB (1974) şi posesor al unui onorant titlu de doctor cu teza Cunoaştere ştiinţifică şi artistică cu referiri speciale la artele plastice (1984), i-a facilitat conturarea unor viziuni şi soluţii poetice proprii asupra existenţei  acestei lumi şi a poziţiei omului în confruntarea cu realul cotidian.

Răsfoind volumul cu poezia şi pictura sa, cititorul va afla un fapt ce se impune categoric: de-a curmezişul, pe verticală şi pe orizontală, filosoful având la îndemână cuvântul şi culoarea cu o surprinzătoare francheţe , dialoghează  cu cititorii, îi apropie de spectacolul lumii. Această apropiere îi generează puterea – metafora însăşi a imaginilor poetice şi picturale – de a spune ceva despre altceva, tăria ca totul să fie în toate: „Puterile mi-s diferite/ Se văd îngenuncheri şi anevoioasa ridicare,/ Nu-i luată în seamă apriga ori blînda supărare…” (Lumea şi noi), p.10; „A prietenului şi a duşmanului putere şi a oricui/ Zice cu gîndul ori cu fapta/ Spre mijloc, colţuri ori dreapta/ E volnicie împărţită cu soarta…” (Se deschid libertăţile şi iluziile), p. 14.

Pe măsura lecturării prozo-poemelor, cititorul va putea înţelege cum vraja necunoscutului se dispersează în vraja descoperirii unui univers uman pitoresc, care-şi creşte progresiv misterul: „în una din ere a plăsmuit omul în zbateri…/ în acelaşi timp îi zice că el, omul, avea ideea/ că înţelepciunea-i bună, că are fler şi destul mister/ Şi-1 tulbură pe Dumnezeu/ Şi Marele vrea să-1 mai plăsmuiască o dată fără pecete” (Replăsmuirea omului), p. 16-17.

Cuvîntul expresiv pătrunde în minţi si inimi spre a da pret vieţii: „…Zece petale, zece frunzuliţe si iata perfecţiunea…/ Sensibilitatea pentru flori întrupată în surogate/ în fel de fel de creponate,/ culori, tonuri, nuanţe ciudate…” (Florile calculate, p. 87); „Din copilărie se îndreaptă spre soare/ Sa-i vina puterea, creşterea, închinarea/ îsi ia rotunjimea de la astru,/ Se cheamă a soarelui floare/ Stie de unde si cînd sa se închine/ Alte flori se întorc sa-si arate coroana…” (închinarea florilor, p. 109).

Lumea şi noi, prozo-poeme, este nu numai o nouă carte a lui Daniel Mureşan, ci şi o oglindă în care distingem ochiul critic asupra tarelor societăţii umane şi oferta propriilor soluţii pentru remedierea acestora. Să-i facem loc în conştiinţa şi rafturile bibliotecilor noastre!

Revista română nr. 2 (52) / 2008

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s