MONITOR CULTURAL * on-line

~Mircea Micu: „Casa Scriitorilor de la Mogoşoaia, un loc incredibil“

Interviu insolit cu MIRCEA MICU

Castelul fermecat şi fantomele lui zburătoare (rememorări de la Casa de creaţie Mogoşoaia)

Ionuţ Crivăţ: Domnule Mircea Micu, sunteţi unul dintre scriitorii care a petrecut o vreme  la aşa numita Casă de creaţie de la Mogoşoaia. Cum vi se par azi acele zile, acei ani, de fapt, petrecuţi în compania unor confraţi iluştri?

Mircea Micu: ~mi pui o întrebare care stârneşte în mine o avalanşă de amintiri, de rememorări  pe care le retrăiesc în nopţile de tot mai accentuată insomnie. E un timp revolut, o pulbere de  secunde, ore şi zile care îmi aminteşte de nişte versuri ale lui Borges pare-mi-se: “iubirea noastră ca un trandafir carbonizat  de toamnă”…

Nu se vor întoarce niciodată acele zile şi acele umbre ilustre despre care vorbeşti. Au devenit, în marea lor majoritate, un fel de fantome zburătoare, îngeri sau monade.

Am stat acolo la Castel, de fapt în anexele lui, vreme de aproape zece ani şi am scris efectiv  trei cărţi. Puţin, e adevărat, pentru o perioadă atât de lungă, dar eu sunt un leneş

structural dragă Ionuţ, un romantic întârziat care mi-am cultivat această stare de vaporousă reverie.

Ionuţ Crivăţ: După numărul cărţilor tipărite nu s-ar zice că sunteţi un… leneş. Aveţi un număr de 30 de titluri, proză, poezie, teatru, parodii, eseuri, gazetărie. Sunteţi prezent în fiecare săptămână în presă, aveţi emisiuni de televiziune, aţi condus ziare şi reviste. Fănuş Neagu zicea despre dumneavoastră că sunteţi un… neliniştit.

Mircea Micu: Am multe titluri, multe volume apărute şi tiraje care, înainte de R|ZMERI}A  DIN DECEMBRIE se cifrau la aproape un million de exemplare!

Dar trebuie să înţelegi că, intenţionat, am  repetat anumite teme şi chiar versuri întregi în volume cu titlu nou.

Dar pot spune, cu siguranţă, cam două cărţi esenţiale. E vorba de romanul PATIMA, ajuns la 5 ediţii şi POEMELE PENTRU MAMA.

O parte din romanul PATIMA l-am scris la Mogoşoaia pe vremea când acolo stăteau, erau… ”cazaţi” o serie de nume ilustre ale culturii române.

Ionuţ Crivăţ: V-aş ruga să pomeniţi câteva nume mai cunoscute, mai celebre, ca să zic aşa.

Mircea Micu: Dacă i-aş enumera pe toţi ar fi o listă prea lungă. ~ncerc să comprim pe cât pot, şi îi voi pomeni aleatoriu: Gherase Dendrino, Cella Serghi, Teodor Mazilu, Horia Lovinescu, Marioara Voiculescu, Nica Petre, Mara Nicoară, Ion Băieşu, Frida Papadache, Marin Preda, {tefania Velisar, Teodoreanu, Fănuş Neagu, Sânziana Pop, Mircea Dinescu, Florin Pucă, Ana Blandiana, Gheorghe Pituţ, Nichita Stănescu, Nicolae Breban, Cezar Ivănescu, Alexandru Ivasiuc, Cezar Grigoriu, Romul Munteanu, Lucia Demetrius, Lucian Grigorescu, Ioana Postelnicu, şi alţii pe care i-am avut alături de-a lungul anilor.

Vreau să precizez că Fănuş, Marin Preda, subsemnatul, Teodor Mazilu, Dinescu, Sânziana Pop au stat vreme îndelungată acolo.

Dintre cei amintiţi probabil că numele lui  Gherase Dendrino, compozitor de muzică  uşoară, Marioara Voiculescu, actriţa de primă mărime a a nilor ‘30, o frumuseţe, o Miss România. Frida Papadache, traducătoare din engleză şi o gazdă a lui Marin Preda, de la începuturile venirii sale în capitală, {tefania Velisar Teodoreanu, soţia lui Ionel Teodoreanu, o adevărată boieroaică, îţi sunt mai puţin cunoscute şi ţie şi acestei tinere şi năbădăioase generaţii care mai are curajul să creadă şi să spere în… MIRAJUL LITERATURII!

Ei erau pentru noi, mai tineri, mult mai tineri (Marioara Voiculescu avea 90 de ani şi era de o luciditate… feroce) adevăraţi “monştri sacri”, te rog să crezi.

Există o reverenţă, un respect netrucat pentru aceste pesonalităţi de excepţie şi nimeni nu ar fi avut curajul sau impertinenţa să-i denumească  drept “expiraţi”.

Există un respect al modelelor, o atitudine de perfectă civilitate.

Ionuţ Crivăţ: Care era regimul acelei… Case de creaţie? Cine avea dreptul să locuiască acolo, cum erau camerele, cât se plătea?

Mircea Micu: Putea sta orice membru al unei Uniuni de creaţie, scriitori, actori, compozitori, artişti plastici. Camerele erau destul de comode. Unele ca nişte garsoniere, prevăzute cu baie sau duş, altele, cele de la mansardă, mai modeste.

Preţurile variau (nu e un cuvânt… sexi!), între 16 şi 25 de lei. Ca să-ţi faci o idee de valoarea banilor vreau să-ţi spun că un salariu mediu era în jur de 2.000 de lei. Socoteşte cât revenea pe lună, să zicem.

Ionuţ Crivăţ: Dintre scriitorii cu care aţi împărţit acel spaţiu plin de “duh artistic” (v-am citat pe dumneavoastră, care erau cei mai… harnici, mai devotaţi scrisului?

Mircea Micu: Doi sau trei, dacă mă gândesc bine, oricum, profesionist desăvârşit era Marin Preda, un adevărat rob al scrisului şi (în ciuda evadărilor cu carater de boemă), Teodor Mazilu.

Cei mai… iprevizibili şi “misterioşi” în privinţa orelor de scris erau Fănuş Neagu şi Ion Băieşu, despre care mulţi se întrebau când anume lucrează?

Ionuţ Crivăţ: Dar dumneavoastră?

Mircea Micu: Eu am lucrat, adică am scris, numai noaptea. Te suspectez că ai pus această întrebare, apropo de “chefurile”care le trăgeam în clipele de relaxare.

Ionuţ Crivăţ: Da. M-am… documentat şi am înţeles că la asemenea libaţii se cânta un fel de “imn” al casei. E adevărat?

Mircea Micu:Te referi, desigur, la Marşul infanteristului, pe care l-a adus graficianul  Florin Pucă şi pe care îl cânta, în clipele de veselie toată lumea. Suna cam aşa ”Vai săracul, infanterul,/Cum îl strânge moliterul/ Cum îl strânge cizmele/ {i îi put picioarele/ Măi Leano…/ ~n cazarma, cea de piatră/ Nu tu mamă, nu tu tată/ Nu tu fraţi, nu tu surori/ Nu tu pas alergător/ Măi Leano”…

}i-l imaginezi pe Marin Preda, profesorul Romul Munteanu, chiar şi pe Fănuş Neagu  lălăind acest marş destul de amuzant?

Află că, într-o duminică, la prânz, pe când se cânta pe terasă acest marş, a apărut într-o vizită  inopinată Nicolae Ceauşescu. Era în vremea când se vorbea că vrea să mute Muzeul Satului la Mogoşoaia şi să-i ofere drept reşedinţă lui Nicuşor chiar Palatul Bibeştilor.

N-a ieşit nimeni să-l întâmpine şi Ceauşescu ar fi întrebat, iritat, de ce stau acolo aceşti… ”screetori”. Ce, ei nu au casă?

Atunci era  să se închidă Mogoşoaia, noroc cu Marin Preda, care tocmai terminase “Delirul” şi era în graţiile partidului.

Ei bine, ce n-a izbutit Ceauşescu a izbutit, după răzmeriţă, actorul şi ministrul Ion Caramitru, alintat Pino. Din pură răutate. Pino e un om rău. Uită-te la buzele lui subţiri şi vinete. ~mi pare rău că spun asta, fiindcă eu am ţinut la el pe vremuri.

Ionuţ Crivăţ: Dumneavoastră, se zice, aţi stat în camera în care a locuit cu puţină vreme înainte de a muri, poetul Nichifor Crainic. El a murit chiar în acea odaie?

Mircea Micu: Da. {i nimeni nu a vrut să se mute acolo, din superstiţie. Apăruse şi un păun depigmentat, un păun alb, botezat Vasile, care  înnopta în faţa ferestrei într-un copac bătrân şi scotea miorlăituri stranii. ~ntr-o zi a dispărut fără urmă. Aşa cum apăruse…

Se zicea că ar fi “reîncarnarea” celui care scrisese celebrele versuri “Să bem prieteni, cine ştie, mâine/ Când vor veni talente mari şi noi/ ~n urma noastră ce va mai rămâne”…

Eu m-am mutat şi acolo am rămas mulţi ani.

Ionuţ Crivăţ: Acolo a stat, adus de dumneavoastră şi de Fănuş, excepţionalul grafician care a fost Florin Pucă. E adevărat că avea drept instrument de lucru un toc de lemn cu peniţă Redis, în loc de şevalet o masă de restaurant şi o sticluţă de tuş negru?

Mircea Micu: Daa… {i asta îl enerva nespus pe Fănuş, care se mira că nu-i tremură mâna în ciuda poftei cu care ingurgita vodca rusească.

Florin Pucă desena câte 5-6 coli mari de bloc, avea o fantezie absolut fantastică şi un umor de zile mari. Tablourile, de fapt desenele, ni le  vindea nouă, pe loc, fără a cere un preţ anume. Dar veneau şi diverşi iubitori ale superbelor sale dantelării. ~n plus, pe peretele camerei în care a locuit a creionat un autoportret de mari dimensiuni, în cărbune, care, din păcate a fost  “văruit” la iniţiativa unui şef imbecil…

Ionuţ Crivăţ: Breban a stat şi a scris şi el acolo?

Mircea Micu: Da, a stat şi el vreo 4-5 ani. Eu l-am ajutat să se mute la Mogoşoaia după ce se întorsese din Franţa. El era mai retras. Fănuş îl domina cu umorul său şi nu accepta conversaţiile lui contorsionate.

Se înţelegea, în schimb, cu Alexandru Ivasiuc, cel mort la cutremur, cu care conversa ore în şir. De fapt vorbeau în acelaşi timp şi cred că nici  nu se auzeau unul pe celălalt…

Dar un observator atent al atmosferei din jur era, fără îndoială, Teodor Mazilu care, de altfel, a scris şi un roman cu cheie intitulat “Castelul sinucigaşilor”.

Ionuţ Crivăţ: Să înţeleg că şi acolo se configurau, într-un fel, grupuri diferite, să nu zic altfel, în funcţie de interese şi de temperamente?

Micea Micu: ~ntr-un fel, da. Marin Preda era în bune relaţii cu Dinescu, Cezar Ivănescu şi Sânziana Pop.

Eu, Fănuş Neagu, Ion Băieşu, Nichita, Gheorgehe Pituţ, formam o altă… echipă.

Nu neapărat concurenţială ci mai… boemă.

Neutri erau Mazilu şi Florin Pucă.

Ionuţ Crivăţ: Eraţi la Mogoşoaia când s-a întâmplat decesul lui Marin Preda?

Mircea Micu: Nu. Plecasem. Asta s-a întâmplat după apariţia “Celui mai iubit dintre pământeni”. A fost o întâmplare tragică despre care am scris şi voi mai scrie.

Ionuţ Crivăţ: A fost Mogoşoaia un loc în care s-au scris, s-au elaborat cărţi esenţiale ale literaturii române?

Mircea Micu: Fără nici o discuţie. Gândeşte-te la  titlurile pe care le-au valorificat în proză sau versuri scriitorii enumeraţi, şi care au stat şi au lucrat efectiv aici.

Ionuţ Crivăţ: Domnule Mircea Micu, regretaţi  acele zile, regretaţi Mogoşoaia şi spaţiul ei  stimulator?

Mircea Micu: Ai pus o întrebare de circumstanţă. Cum să nu regret? E un timp al  vieţii mele trecătoare, e tinereţea mea, vorba  poetului “Tinereţea mea, ah! tu sanie/ Pe cărări de nea/ şi pierzanie”…

Interviu  consemnat de IONUŢ CRIVĂŢ

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s