MONITOR CULTURAL * on-line

~Ionuţ Caragea: «Cum se poate face lumea mai frumoasă», interviu cu Ioana Florea

Ionuţ Caragea: Bună ziua, Ioana. Ce anume te-a determinat să scrii poezie?

Ioana Florea: Greu de zis, sincer. Până să îl citesc pe Bacovia pentru prima oară în liceu, în urmă cu trei ani, nu scrisesem vreun vers şi nici nu credeam că pot. Sunt lucruri pe care le simţi şi le faci atunci când e în natura lor să se întâmple.

Ionuţ Caragea: De ce Bacovia şi nu un alt autor?

Ioana Florea: Cu el rezonam. El era trist, plin de moarte, era unicul care mă hrănea cu asta.

Ionuţ Caragea: De ce aveai nevoie de tristeţe, moarte, la o vârstă aşa de frumoasă?

Ioana Florea: Lucruri personale, mai mult sau mai puţin importante. Dacă acum 3 ani ar fi ştiut cei din jurul meu ce înseamna emoţia… În perioada aceea adolescentul este foarte vulnerabil şi poate fi uşor rănit. Sunt perioade critice din viaţă peste care trebuie să treci.

Ionuţ Caragea: Deci o ruptură emoţională între individ şi cei din jur, cu o întoarcere către sine şi poezie. Ce influenţă are durerea, suferinţa în opera unui scriitor? Se poate scrie şi din iubire?

Ioana Florea: Cred că da, însă nu sunt în măsura să vorbesc despre asta.  Durerea, suferinţa, îşi au rolul lor bine stabilit, chiar dacă oamenii vor să fie fericiţi. Ei au o totuşi o latură masochistă: sunt dependenţi de durere. Iar scriitorul cred că din punctul ăsta de vedere îi întrece pe toţi. Poeziile mele nu sunt de dragoste, sau dacă vrei, sunt doar de dragoste uitată.

Ionuţ Caragea: Dar doza de orgoliu? Este necesară pentru a te „situa”, măcar imaginar, deasupra celorlalţi, pentru a trăi şi a te hrăni cu iluzia necesară creaţiei de valoare?

Ioana Florea: Hm… nu pot vorbi despre alţii, dar există doza accea pe care orice individ o are, într-o masura mai mică sau mai mare. Oricum, nu cred că trebuie să te hrăneşti cu iluzia faptului că scrii ceva foarte bun şi valoros. Depinde, unii pot fi şi aşa, dar orice himeră cred că te limitează, orice  gând de mărire îţi pune o barieră şi te împiedică să treci de ea. În fond… şi poeţii sunt oameni.

Ionuţ Caragea: De acord, şi poeţii sunt oameni. Însă au ei un rol bine definit în lumea aceasta?

Ioana Florea: Nu, nu cred că e bine definit. E un rol (pe) care se poate mula, ceva de care să te poţi lega şi tu prin fire invizibile. Rolurile bine definite mă sperie.

Ionuţ Caragea: Crezi că poţi schimba lumea prin poezia ta? Sau este mai mult o schimbare a sinelui, o evoluţie individuală?

Ioana Florea: Nici evoluţie nu ştiu dacă îi pot spune, sunt frământări, trăiri, stări. Şi nu cred că pot schimba lumea cu o poezie, poate doar să o fac mai frumoasă. Poeziile lui Eminescu nu au schimbat lumea, nu au schimbat modul în care percepem iubirea, şi doar au facut-o mai frumoasă.

Ionuţ Caragea: Ce părere ai despre cuvânt? Ne domină şi ne determină să-l scriem în anumite împrejurări? Sau este pur şi simplu un produs al minţii noastre?

Ioana Florea: Evident există filtrele minţii şi filtrele inimilor noastre de poeţi. Şi, da, cuvântul domină, uneori te chinuie.

Ionuţ Caragea: Crezi că poeţii (şi nu numai) scriu fiind conştienţi că există viaţa de apoi? Crezi în nemurire?

Ioana Florea: Dacă aş fi crezut în nemurire, nu m-aş mai fi grăbit să trăiesc acum, aş fi lăsat treaba asta pe mai târziu.

Ionuţ Caragea: Aşadar, ai debutat la 19 ani cu volumul « Noaptea cea mai frumoasă ». Cum ai reuşit să publici, ţinând cont de faptul că mulţi autori întâmpină dificultăţi de ordin financiar?

Ioana Florea: În 2007, la festivalul de poezie « Porni Luceafărul », de care am auzit total întâmplător, am câştigat premiul revistei „Convorbiri Literare” şi al APLER, iar acest premiu consta în publicarea unei cărţi.

Ionuţ Caragea: Deci un concurs câştigat, o recunoaştere a propriilor poezii. Un pas bun aş spune. Cum eşti privită de ceilalţi colegi sau poeţi de vârsta ta?

Ioana Florea: Pentru foştii colegi de liceu am devenit o mică steluţă, poeţii de vârsta mea m-ar strânge de gât, chiar dacă eu vreau să le ofer o amiciţie.

Ionuţ Caragea: Crezi că a fi poet se poate reduce şi la o singură carte? Sau la o singură poezie?

Ioana Florea: La niciuna dintre acestea două. Poetul însuşi este o stare, un fenomen. El simte şi trăieşte ca atare.

Ionuţ Caragea: Dar trebuie să se şi afirme, altfel creaţia lui va rămâne în anonimat. Într-o societate în care există o adevărată inflaţie de poezie, cum ar trebui un poet să scoată capul la suprafaţă?

Ioana Florea: Un poet, dacă nu reuşeste să fie doar poet, îşi găseşte resurse, şi nu neapărat financiare.  Şi, da, există o adevărată inflaţie de poezie, dar cei care citesc poezia fac în principiu diferenţa. Evident, este nevoie şi de o strategie de imagine.

Ionuţ Caragea: Ce proiecte literare ai în momentul de faţă? Dacă, bineînţeles, doreşti să le dezvălui.

Ioana Florea: Deja nu mai este secret că am în pregătire un roman. Dar nu pot spune despre ce este vorba şi nici când va fi gata. Sunt foarte încrezătoare în el, simt că o să fie ceva mai altfel…

Ionuţ Caragea: Un roman este un proiect îndrăzneţ. Mai ales atunci când experienţa de viaţă şi maturitatea sunt atribute esenţiale ale creaţiei. Crezi că un pas greşit, la început de carieră, îşi poate lăsa negativ amprenta asupra imaginii unui autor?

Ioana Florea: Nu, un autor are şi opere bune şi mai puţin bune. Oricum, dacă reuşeşti să îţi speli „păcatele” este ok, lumea te iartă şi te citeşte în continuare.

Ionuţ Caragea: Opere bune şi mai puţin bune, greşeli şi reconcilieri cu publicul. Cine sunt scriitorii români contemporani despre care crezi că se merita cu adevărat să se vorbească? Să le spunem gusturile tale personale.

Ioana Florea: Un autor preferat mie de foarte multă vreme, un poet excelent şi un prieten deosebit este Răzvan Ţupa. E primul nume care îmi apare pe buze.

Ionuţ Caragea: Care sunt scriitorii universali care îţi aduc o stare de bucurie în suflet?

Ioana Florea: Unii dintre autorii mei preferati ar fi Marquez, Jane Austen , Hesse şi Suskind. Lista poate continua foarte generos.

Ionuţ Caragea: Ce părere ai despre atelierele literare şi despre bloguri? Se poate vorbi de factorul seriozitate?

Ioana Florea: Eu însămi am un blog ca o alternativă a site-ului. E chestie de promovare. Se ştie că peste 80 % din ceea ce se numeşte spaţiu pe blog nu este decât apă de ploaie. Rămân ceilalţi 20 % care să spele mândria de blogger.  Atelierele literare ar fi ok dacă nu ar exista meschinăria  aceea care vine odată cu site-ul. Pupincurismul şi scrierele fără valoare ajung vârf de piramidă.

Ionuţ Caragea: Crezi că adevăratele ţinte ale unui scriitor ar trebui să fie cartea şi revistele serioase pe suport fizic sau online?

Ioana Florea: Adevărata ţintă a scriitorului este cititorul. Depinde cum doreşte să fie perceput.

Ionuţ Caragea: Ioana Florea, te felicit pentru volumul de debut şi îţi mulţumesc pentru inverviu. Sper să ajungi acolo unde ţi-ai propus într-un timp cât mai scurt.

Ioana Florea: Mulţumesc şi eu pentru atenţia acordată.
Interviu consmenat de IONUŢ CARAGEA la data de 18 octombrie 2008

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s