MONITOR CULTURAL * on-line

~George Roca: „Interviu cu scriitorul Viorel Baetu“

Născut la Timişoara în 1948, a terminat în 1966 liceul în acelaşi oraş. Absolvent al Institutul Politehnic din Timişoara – Facultatea de  Electrotehnică, promoţia 1972. În august 1989 pleacă cu familia în Germania şi se stabileşte la Aachen. După un an de studiu postuniversitar la Köln, în 1991 se angajează ca inginer în cercetare-dezvoltare la o firmă de tehnică medicală, din Bayern, unde lucrează până în 1995, după care, prin absolvirea unui curs pentru manageri îşi deschide o firmă şi lucrează pe cont propriu în domeniul tehnicii medicale. Este vicepreşedintele asociaţiei culturale „Ars Longa” din Nürnberg şi face parte din comitetul de conducere a Ligii Asociaţiilor Româno-Germane (LARG). Publică de mai mulţi ani articole de jurnalistică, eseuri, romane, poezie, consacrându-se ca scriitor român. Este membru al „Deutschen Jurnalisten Verband Bayern” (Asociaţia jurnaliştilor germani din Bavaria).

 

***

George ROCA: Domnule scriitor engmatic, v-am văzut în fotografie învăluit de fum de pipă şi mister, un adevărat detectiv al instrumentului de scris, semnând ba Mike Boy, ba Michael Cuţui, ba… De aceea aş dori să vă identificaţi pentru cititori. Care este numele dumneavoastră real şi ce pseudonime folosiţi în scrierile dumneavoastră? Care sunt criteriile pe care le adoptaţi pentru a „denumi” autorul unor asemenea scrieri?

Viorel BAETU: Numele meu este Baetu Viorel şi în registrul Catedralei Ortodoxe din Timişoara mai e trecut şi Mihail. Când am început să scriu am adoptat numele de Michael Cuţui. Michael este internaţionalul pentru Mihail iar Cuţui (unul din căpitanii lui Tudor Vladimirescu) este numele de fată al bunicii mele, pe care am iubit-o foarte mult şi care a murit când eu aveam doar 8 ani. Sub pseudonimul Mike Boy, adică Mihai Baetu americanizat, am scris o serie de nouă fascicole poliţiste în colecţia „Detectivi – Poliţie – Crimă”. În paralel, prietena mea, scriitoarea şi editoarea Rodica Elena Lupu a scris sub pseudonimul Roena Woolf o serie de nouă fascicole în colecţia „Tainele mării nu se cunosc de pe mal”. Astfel am vrut să reînviem în lumea stresată din ziua de azi, care nu mai are timp de citit, tradiţia fascicolelor, fiecare fascicol fiind în fond un roman comprimat. Dar societatea Rodiped din Bucureşti, cu care am avut un contract de distribuţie, după ce a distribuit câte ceva din primele trei numere, a lăsat totul în voia soartei, sau mai bine zis la „muiat”. Fascicolele în loc să fie distribuite au fost depozitate în curte, unde ploaia le-a deteriorat, deci nu au mai putut ajunge la cititori. Cât valorează un contract în România nu trebuie să mai explic.

 

George ROCA: Aveţi o activitate literară foarte extinsă. Ce gen de literatură adoptaţi? Sunteţi un narator-romancier, un jurnalist, un futurolog, sau un scriitor-detectiv de proză poliţistă?

 

Viorel BAETU: În principal scriu cărţi poliţiste, dar m-am aventurat şi în lumea jurnalului de călătorie, al romanului social şi al thriller-ului. Iar ca tot românul am scris şi puţină poezie. Articolele pe care le scriu pentru ziare, fără renumeraţie, mă definesc ca un jurnalist interpretativ, care încearcă să explice fenomene sociale şi politice brizante, în cuvinte simple pe care să le înţeleagă tot românul, dacă e ceva de înţeles.

 

George ROCA: Puteţi să îmi enumăraţi cărţile pe care le-aţi scris până în prezent? Unde le-aţi publicat, pe hârtie sau în spaţiul virtual?

 

Viorel BAETU: Începutul l-am făcut cu un serial poliţist-antiterorist sub titlul „De ce  oameni, omoară oameni?” (Vol.1 – Explozie la Belfast, Editura Vremea 2003, Vol.2 – Pădurea de la Moara Dracului, Editura Publistar, 2004). În 2005 am publicat la Editura Anamarol cartea: „Trei Doamne şi toţi trei… în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)”,
Jurnal de călătorie – noiembrie 2004 – Nepal. În 2006-2007 am publicat în colecţia „Detectivi Poliţie Crimă” seria de fascicole „Chris Miller un detectiv din ziua de azi”, Editura Anamarol. O parte din acestea sunt publicate sub formă de serial în revista „Clipa” din Statele Unite. În romanul „Ortopezii” care a apărut în Editura Anamarol 2008, am încercat să surprind, trecerea de la economia planului cincinal la economia de piaţă, în  lumea medicală a anilor 1994-1996 din România.

 

În octombrie 2010 a apărut o colecţie de 21 de nuvele poliţiste în limba germană  sub titlul „Mord in 5 Minuten Takt”. Aceste nuvele scrise iniţial în limba română, sub titlul „Crima de 5 minute – Criminalistică pentru avansaţi”, au fost traduse în germană şi publicate de editura BoD-Nordestted. Pentru o publicare a acestei cărţi în limba română aştept oferte de la editurile din România. Cu ocazia zilei de naştere a soţiei mele, în ianuarie 2011, am publicat o colecţie de poezii „Friederikes Welt” (Lumea lui Friederike) la editura BoD-Nordestted. În prezent lucrez la corectura thrillerului „Clipa Adevărului”, pe care sper să-l public – într-o zi cu… soare.

 

 

George ROCA: V-am citit deseori prin diferite reviste electronice. Povestiri publicate pe… bucăţi. Acestea au fost scrise dinainte şi republicate pe internet, sau scrise spontan şi publicate imediat… cu menţiunea „va urma” pentru a vă da timp de gândire şi de creaţie? Care este tehnica dumneavoastră de publicare?

 

Viorel BAETU: Totul este scris şi finalizat iar apoi publicat. Perioadele de gândire, creaţie şi gestaţie fac parte din programul anterior. Am publicat o serie de fascicole în revista „Clipa” condusă excelent  de „spartanul“ Dwight Patton, dar din cauza lungimii lor a trebuit să le secţionăm, deci a apărut acel celebru „va urma”, atât de iubit de cei care sunt focusaţi pe serialele de televiziune.

 

George ROCA: V-aţi folosit pana şi pentru scrieri jurnalistice: reportaje, materiale informative, eseuri, destinate atât presei româneşti cât şi celei internaţionale. Care este tematica, orientarea şi scopul acestor materiale? Cărui segment de cititori i se adresează?

 

Viorel BAETU: Cum am mai spus, apar la un moment dat evenimente politice sau economice stringente care afectează o mare masă de oameni, naţional sau internaţional, care sunt explicate în publicaţiile curente şi la televiziune de oameni de ştiinţă, politologi, economişti, futurologi, etc. într-un limbaj academic. Acest limbaj  fiind de specialitate deci foarte selectiv nu este înţeles decât de un număr redus de oameni şi poate duce prin interpretări greşite la manipularea lui „Ion plătitorul de impozite”. Ceea ce încerc eu să fac este să explic că 1+1=2 fără a folosi pentru a ajunge la acest rezultat „Bazele calcului vectorial şi tenzorial”.

 

George ROCA: Am citit cu mare interes articolele dumneavoastră sportive din perioada „Campionatului mondial de fotbal 2006” şi a „Campionatului european de fotbal 2008” şi desigur a recentului campionat mondial de fotbal din Africa de Sud. Sunteti un cronicar sportiv înzestrat cu talent. Ştiu că articolele dumneavoastră au fost preluate de mai multe reviste. Puteţi să ne enumăraţi căteva şi să ne daţi câteva detalii despre acest hobby?

 

Viorel BAETU: Ca sportiv nu am jucat fotbal, ci am făcut atletism, dar ca suporter a lui Poli Timişoara nu am pierdut nici un meci. În Germania urmăresc Bundesliga consecvent,  vorba aceea, sângele apă nu se face. În 2006 când Steaua a jucat cu Rapid în semifinala Cupei UEFA, deci am ajuns şi noi românii în catedrala fotbalului european şi încă la aşa un nivel, am fost foarte mândru, deci am scris primul reportaj sportiv care a fost foarte bine primit. Apoi în timpul desfăşurării campionatului mondial de fotbal am scris seria de articole: „Campionatul mondial de fotbal Germania – 2006” – Serial în 25 de acte cu o finală”, în care am comentat  fiecare meci desfăşurat, imediat după ce arbitrul a fluierat sfârşitul partidei. Am reluat seria de articole în timpul Campionatului european de fotbal 2008 şi la Campionatul  Mondial din 2010 din Africa de Sud, pentru revistele: Clipa/SUA, Spirit Românesc/Australia,  Observatorul/Canada, Romanian NL/Olanda, Român în Lume/Spania, Starpress/România.

 

George ROCA: În toamna anului 2008, scriitoarea Rodica Elena Lupu, patroana editurii Anamarol din Bucureşti, mi-a atras atenţia (în mod elogios!) asupra romanului dumeavoastră „Ortopezii”. O scurtă prezentare vă rog!

 

Viorel BAETU: Am să-mi permit să fac această prezentare prin câteva comentarii făcute de câţiva cititori după ce au lecturat romanul.

 

„E timpul tranziţiei de la economia planificată la cea de piaţă. Tranziţie înseamnă în acest context transformare şi sincronizare a structurilor economice iar în chip special însuşirea standardului tehnic occidental precum şi adaptarea cadrului juridic la economia de piaţă. Situaţiile de viaţă surprinse în roman se află uneori în afara cadrului legalităţii. Ceea ce se întâmplă în marginea acestui cadru alcătuieşte substanţa romanului prilejuind accente critice sociale. Ca de obicei, mobilurile, care agită personajele sunt carieră, bani, amor”. Emil Cira

 

„Cu toate că titlul şi coperta cărţii te împinge să crezi că e vorba de o carte de specialitate medicală, ea este de fapt un roman, cu episoade care pot fi socotite de referinţă pentru România din acea perioada. De aceia ea este accesibilă tuturora.
Eu personal am regăsit în acest roman multe aspecte prin care am recunoscut atmosfera spitalului românesc, meseria mea, dar mai ales am recunoscut istoria familiei noastre care a trecut de multe ori prin cazuri similare celor descrise în carte. De aceia consider ca acest roman are nu numai o valoare literară, valoare binecunoscută la Michael Cuţui, dar este şi o cronica vie a unei Românii în efervescenţa tranziţiei pe care o trăieşte”.
Mariana Mateiaş

 

„Felicitări din toată inima pentru cartea «Ortopezii», care se citeste pe nerãsuflate şi… din păcate spune multe lucruri adevãrate” Prof.Dr. Oropedie – Dinu Antonescu

 

George ROCA: Tot la editura Anamarol v-a apărut un „Jurnal de călătorie” cu titlul „Trei Doamne şi toţi trei… în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)”. Despre ce este vorba? Am înţeles că aţi fost „pentru documentare” chiar la sursă, adică în Nepal… Puteţi să ne daţi căteva detalii?

 

Viorel BAETU: În noiembrie 2004 am  făcut o tură de trekking (adică „per pedes“), împreună cu cei doi fii ai mei, în munţii Himalaia, de la Lukla până  sus pe Kala Pathar cel mai înalt punct de pe glob pe care îl pot atinge cei care nu se folosesc de coardă şi piolet. Momentele trăite sunt redate în această carte. M-am străduit, cum spune domnul Adrian Constantinescu: „Totul, absolut totul este descris de autor in aceasta carte. Ce mănâncă şi ce beau nepalezii, cum se îmbrăcă si cum se distrează, cum respecta religia si tradiţia milenara, cum se lucrează în Nepal, de asemeni câteva biografii ale unor cunoştinţe făcute in timpul şederii în această ţară. Şi lucrul care iese peste tot în evidenţă: «Turismul Internaţional» – rolul jucat de turism în dezvoltarea şi emanciparea ţării, rolul jucat de veniturile realizate din turism în echilibrarea PIB-ului naţional, etc. Dacă pâna şi în nişte cătune izolate la 4.000 sau 5.000 de metri altitudine unde nici maşina şi nici avionul nu poate pătrunde, unde întreg transportul de mărfuri se face pe yak (fratele nepalez şi tibetan al bivolului european) există Internet – cafe-uri, pentru ca turiştii – în special cei americani, australieni, japonezi, englezi, germani – să nu fie rupţi de viaţa lor modernă… Ei bine, ce să mai spunem?”

 

George ROCA: Aventurile lui „Chris Miller un detectiv din ziua de azi” le-aţi publicat parţial în fascicole pe internet şi la revista „Clipa” din Anaheim, Califonia. Aceste scrieri apar şi „pe hartie”? Care sunt subiectele descrise în această luptă a eroului dumneavoastră pentru justiţie?

 

Viorel BAETU: Chris Miller este un detectiv din ziua de azi, el nu este un erou şi vede justiţia destul de lejer, dar are un spirit foarte dezvoltat pentru dreptate. El este omul modern, internaţional, aşa cum se cere în lumea globalizată de azi…

 

Fascicolul 1: O afacere ciudată (Lumea diamantelor – Antwerpen)

Fascicolul 2: Vineri în 13 şi pisica neagră (Mafia din Marsilia)

Fascicolul 3: Adevărul şi numai adevărul (Cercurile universitare – Timişoara)

Fascicolul 4: Un glonţ în ţara sfântă (Lumea falsificatorilor de artă – Tel Aviv)

Fascicolul 5: Blondele… Ah! Blondele! (Comerţul cu prostituate – Viena)

Fascicolul 6: Flori, cai şi amazoane (Lumea sportului hipic – Germania)

Fascicolul 7: Jocuri periculoase (Mafia drogurilor – Las Vegas)

Fascicolul 8: Sex and the computer (Lumea pedofililor – Thailanda)

Fascicolul 9: Două crime şi-o limuzină (Un Bugatti reapare – Bucureşti)

 

10. Ştiu că aţi fost un admirator al regretatului poet basarabean Grigore Vieru, colecţionând cu migală aforismele acestuia. Puteţi să ne redaţi căteva care v-au impresionat cel mai mult?

 

Viorel BAETU: Poţi iubi până la Dumnezeu, dar este cu neputinţă să şi gândeşti până la El! Chiar dacă nu ar exista Dumnezeu, oricum, nu omul a creat Universul!

 

George ROCA: Am citit pe saitul dumneavoastră (http://www.michael-cutui.de) o frumoasă poezie având titlul „Clepsidra”. Am rămas impresionat de calitatea exprimării şi de frumuseţea versurilor. Sper că nu este singurul element liric din scrierile dumneavoastră?

 

Viorel BAETU: Cele câteva poezii în română şi germană pe care le-am scris de-a lungul timpului, sunt dedicate în majoritate soţiei mele şi după cum am spu mai sus au fost recent prinse într-un mic volum. Aceste poezii le scriu spontan, de obicei pentru evenimente deosebite, deci nu ca un poem, ci după motto-ul: „căci nu e om să nu fi scris o poezie“.

 

George ROCA: În afară de arta scrisului sunteţi preocupat şi de partea obştească a conaţionalilor noştri stabiliţi în Germania. Sunteţi vicepreşedinte al Asociaţiei culturale „Ars Longa” din Nürnberg şi membru al Comitetului de conducere al „Ligii Asociaţiilor Româno-Germane”. Care sunt obiectivele acestor organizaţii şi care este rolul dumneavoastră în promovarea românismului peste hotarele perimetrului naţional?

 

Viorel BAETU: Asociaţia interculturală „Ars Longa” are ca obiectiv propagarea şi promovarea interactivă a culturii româneşti în Germania. L.A.R.G. (Liga Asociaţiilor Româno-Germane) şi şi-a propus ca obiectv păstrarea identităţii culturale (Heimatpflege), promovarea culturii, precum şi a bunei înţelegeri între naţiuni. Despre rolul meu, nu pot să spun decât că mă străduiesc să fac ceva în sensul realizării obiectivelor propuse, iar dacă asta ajută la promovarea românismului peste hotarele perimetrului naţional… asta ştie doar bunul Dumnezeu.

 

A consemnat,

GEORGE ROCA

Sydney- Nürnberg

15 februarie 2011

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s