MONITOR CULTURAL * on-line

~Anca Goja: „Cultura se vede altfel din Maramureş. Interviu cu Ioan Marchiş“

Schimbarea intervenită  recent la nivelul conducerii Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional agită apele în cultura românească. Proaspăt instalat, ministrul Kelemen Hunor şi-a expus priorităţile într-un amplu interviu acordat Agenţiei Mediafax; am aflat, astfel, că acesta consideră aproape inutile, sau cel puţin supraaglomerate cu personal, direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional de la nivel de judeţe. Sau că îşi propune, ca un obiectiv de primă importanţă, elaborarea şi votarea în Parlament a unui Cod al patrimoniului naţional, care să includă, într-un singur corp, toată legislaţia referitoare la patrimoniu. Aceste informaţii se adaugă la o veste apărută anterior, cum că Ministerul Culturii nu se va mai ocupa şi de problemele cultelor, acestea trecînd direct în subordinea primului-ministru. Confruntînd realitatea de la Bucureşti cu cea din judeţ, însă, constatăm că pe ici, pe colo, în punctele esenţiale, ele nu se potrivesc, iar ministrul Kelemen Hunor nu prea ştie ce se întîmplă, de fapt, în teritoriu. Cititorii noştri, însă, vor fi mai bine informaţi decît ministrul asupra acestor aspecte după ce vor lectura interviul realizat cu sculptorul Ioan Marchiş, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Maramureş.

Reporter: Care sînt schimbările care vor afecta Direcţia pentru Cultură  Maramureş odată cu venirea la conducerea Ministerului Culturii a unui nou ministru?

Ioan MARCHIŞ: Deocamdată trebuie să vedem dacă bugetul rămîne aşa cum a fost pe anul trecut. Eu cred că da. Nu ştiu dacă se vor face restructurări de personal în Ministerul Culturii, nu ştiu dacă direcţiile vor fi desfiinţate sau afectate doar ca număr de posturi. În orice caz, o instituţie trebuie să fie formată cel puţin din patru specialişti şi personalul tehnic. Eu zic că noutatea care apare acum este, în primul rînd, cea legată de despărţirea de culte, care este o falsă despărţire, ţine doar de un fel de politică de culte şi culturală la nivelul primului ministru sau la nivelul ministerului culturii. La nivel de judeţ, problema patrimoniului nu se poate despărţi de ceea ce înseamnă cultele. Ele, cultele, sînt proprietare ale celor mai multe monumente istorice, în special ale celor de lemn, deci colaborarea cu ele nu poate înceta. Pe de altă parte, noi avem programul acesta care implică o colaborare între preot – primar – director de şcoală pentru salvarea portului şi arhitecturii populare. Practic, această schimbare a instituţiei care va avea loc în următoarele săptămîni nu afectează relaţia noastră cu ceea ce înseamnă cultele şi spiritualitatea religioasă din Maramureş. Însă politica pe care statul român o duce, prin separarea cultelor de cultură, poate să fie interesantă din punct de vedere financiar, din punct de vedere al investiţiilor în construcţii de biserici. Pe noi, cei care ne ocupăm de salvarea patrimoniului, nu ne afectează cu nimic această despărţire administrativă.

R.: Am înţeles că aveţi deficit de personal.

I.M.: Da. Lucrul care ne afectează deocamdată mai mult decît chiar creşterea bugetului este faptul că sînt blocate concursurile. La noi, cel puţin două persoane vor trece pe maternitate, iar Direcţia nu poate funcţiona fără specialişti. Însă, deocamdată, nu am cum să-i angajez, în nicio formă. Iar acest lucru este chiar o piedică în funcţionarea normală a instituţiei. Sper că va apărea o reglementare, cel puţin un ordin de-al ministrului care să mă lase să înlocuiesc oamenii care se eliberează ori prin pensionare, ori prin concediu, altfel instituţia se blochează.

R.: Ministrul acuza direcţiile pentru cultură că  se ocupă cu organizarea de „festivaluri de mîncat sarmale”.

I.M.: Poate că sînt unele direcţii, din alte judeţe, care fac asta, dar majoritatea lor nu se pot ocupa de asemenea lucruri, pentru că există, de mai mulţi ani, o lege care spune că direcţiile pentru cultură nu mai sînt actanţi culturali. Noi nu desfăşurăm nicio activitate culturală, doar monitorizăm activităţile culturale, nu finanţăm activităţi culturale decît în mod cu totul şi cu totul excepţional. Ministerul Culturii a derulat, anul trecut, cîteva acţiuni în Paris, prin direcţiile pentru cultură, pentru că erau acţiuni importante, şi a avut încredere în Direcţia Maramureş, de exemplu. O altă acţiune se va derula în Ucraina. Ideea aceasta nu ştiu de unde a luat-o domnul ministru, probabil că a fost informat greşit de cineva sau a văzut dînsul că o direcţie de cultură se ocupa de festivaluri. Dar Direcţia pentru Cultură Maramureş, de cînd sînt eu director, nu s-a ocupat niciodată de festivaluri. Direcţiile de cultură se ocupă doar de patrimoniu.

R.: Ce v-aţi dori, în calitate de director al Direcţiei pentru Cultură, de la noul ministru?

I.M.: Eu ştiu că domnul ministru este un om de calitate intelectuală. Mi-a spus-o şi senatorul Bârlea (Gheorghe Mihai, n.r.), care îl cunoaşte. Nu doresc decît să promoveze aplicarea legilor aşa cum sînt, pentru că nu ştiu ce va însemna îmbogăţirea legislaţiei cu o altă lege de patrimoniu. România are probleme cu aplicarea Legii patrimoniului nr. 422/2001 şi a Legii patrimoniului mobil (nr. 182/2000, n.r.). Domnul Bârlea, care este şeful Comisiei de cultură din Senat, mi-a spus că există în Parlament o lege la care am pus osul şi eu şi alţi mulţi maramureşeni privind reglementarea unor modele de arhitectură populară pentru salvarea satelor judeţului nostru. Vor fi propuse ori anumite modele de case, care să folosească materiale tradiţionale (lemn, piatră), sau se vor impune obligatoriu anumite elemente tradiţionale, în aşa fel încît să ne recuperăm satele, care nu mai au nimic din ceea ce înseamnă autenticitate. Ar trebui acţionat, în acest sens, şi pe plan judeţean. Nu putem să lăsăm satele din Maramureş să se dezvolte în acest spirit al kitsch-ului în care se dezvoltă acum, pentru că nu vom putea atrage turiştii numai cu bisericile. Trebuie să avem şi zone din Maramureş în care să se simtă arhitectura populară, cum este, de exemplu, zona din jurul Mănăstirii Bârsana, unde oamenii au înţeles ce efect are o construcţie în stil arhitectural tradiţional. Ceea ce este mai îngrijorător este faptul că înşişi primarii, înşişi directorii de şcoală şi preoţii îşi construiesc case parohiale sau personale în alte stiluri decît cel popular. Ei ar trebui să dea primele exemple de acest gen în sat.

R.: În acest proiect aţi implicat şi Ordinul Arhitecţilor?

I.M.: Da, ei chiar se ocupă acum de elaborarea unor asemenea modele. Au o iniţiativă foarte frumoasă, eu şi colaborez cu ei, mi-au cerut părerea, mi-au transmis nişte materiale care sînt în lucru. Sperăm ca anul acesta să aducă ceva bun în salvarea arhitecturii vernaculare, cum zicem noi, la noi în speţă a celei maramureşene, tradiţionale. În aşa fel încît să existe case foarte moderne şi bine organizate ca şi confort în interior, dar cu efect arhitectonic tradiţional. De exemplu, parter de piatră, etaj de lemn, şi aşa mai departe, astfel încît să simţi că eşti în Maramureş şi nu în altă zonă a Europei.

ANCA GOJA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s